Primit pentru publicare: 25 iul. 2017
TABLETĂ
Autor: Marin IFRIM
Publicat: 26 iul. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Suntem în plină ”Țară a maimuțelor”. Tocmai ne globalizăm!

    Încă din clipa în care am avut, pentru prima dată, un loc de muncă, am luat cunoștință cu micile seisme socio-profesionale venite dinspre politicieni, aceste eterne haimanale existente pe toată suprafață pământului, buruieni de elită care dau drept la viață, la lumină, căldură și apă tuturor celorlalte plante de trebuință vitală omului. E greu să poți descrie noțiunea de ”clasă politică” fără să devii vulgar, fără să nu recunoști că oricare reptilă politică, orice avort profesional, orice aberație se trage, în bună măsură, și din cetățeanul care pretinzi că ești, din profesionistul unor domenii îndepărtate de virusul politicii sau chiar din votantul care ești sau care lipsești momentan din timpul pe care ai impresia că-l controlezi singur, fără ”clasa politică”. O calsă politică destul de bine vânturată, din ea făcând parte, de când lumea, pe lângă anoștii parlamentari, și anexele lor, cam tot ce înseamnă forțe coercitive în slujba ideii de stat. Chiar dacă peste tot e cam la fel, cu mici diferențe de percepție manipulatorie, la noi totul e dus în zona absurdului. A se vedea piesa ”Omul cu mârțoaga” a lui George Ciprian, precursorul absurdului. Ca și Chirică, personajul principal, românul de rând, prost de bun, cum se spune, cel puțin în ultimele trei decenii, pariază pe una și aceeași mârțoagă. ”Votează” singura gloabă care nu ar avea nicio șansă să devină eroina hipodromului:. Ca și cum ar paria pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și ultimul, în curând penultimul pe listă, mister Klaus Iohannis. Bietul cetățean a confundat mereu aceste iepe de iesle de partid, curve în sens politic nativ, cu armăsarul din Balta Brăilei de odinioară, haiducul Terente. Cel care avea în dotare un argument pentru femei cât toată față și gâtul altui brăilean, Mihai Tudose, un fel de prim-ministru care nu știe să îngaime nici măcar două vorbe personale. Dintre tot șirul de foști prim-miniștri de până acum, din activitatea acestora, cetățeanul de rând nu s-a ales cu nimic. Dimpotrivă, a dus-o din ce în ce mai rău. Nenorocirea e că nici cei care au pierdut alegerile prezidențiale, nu ar fi fost mai breji, ca și prim-miniștrii lui pește. Nu avem ”clasă politică”. Avem o clasă a maimuțelor scoase din laborator, scăpate intenționat din cuști și date umanității pentru a o zăpăci de tot. Se merge la distrugere. Omul de rând e un biet gândac sub tălpile acestor antropoide. Scara valorilor nu a devenit doar una întoarsă pe dos, ci și un fel de trambulină a normalității spre neant. Ne conduc maimuțele. Niște creaturi cărora le plac oamenii decojiți precum bananele. Cine pretinde că e om, e belit și i se ia graiul. Suntem în plină ”Țară a maimuțelor”. Tocmai ne globalizăm!