Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Mihai Matei, “BRAESTI – 100 DE ANI DE ISTORIE”

Primit pentru pubicare: 14 Nov. 2017
Autor:   Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 14 Nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Mihai Matei

“BRAESTI – 100 DE ANI DE ISTORIE”

 

A apărut recent, la Editura Quadrat, din Botoşani, cartea profesorului Mihai Matei, “Brăeşti – 100 de ani de istorie”.

Trecere în revistă a evenimentelor cu care s-a confruntat societatea românească şi care au marcat şi influienţat în mod firesc şi comunitatea din Brăeşti între anii 1917 – 2017, cartea este un proiect asupra căruia autorul trudeşte de mai mulţi ani. Istoria Brăeştilor, una dintre cele mai vechi localităţi menţionate documentar din Moldova, este un subiect tentant pentru orice istoric, dar pentru autorul lucrării de faţă, interesul a fost potenţat de faptul că este fiu al comunei. Prin urmare, lucrarea de faţă, poate fi considerată o dovadă de afecţiune faţă de locul naşterii sale, pe care nu l-a uitat niciodată şi căruia i-a purtat o continuă afecţiune.

O carte dedicată Brăeştilor, o lucrare monografică desigur, trebuia să apară de multă vreme dar, în ciuda vechimii sale şi a numeroaselor referiri care o privesc,  localitatăţii nu i-a fost dedicată până acum,  o astfel de scriere. Informaţii preţioase asupra istoricului localităţii  în epoca medievală şi în cea modernă, se regăsesc în lucrările semnate de autorii botoşăneni, preotul Ioan Canciuc şi profesorul Constantin Cojocaru şi în multe  lucrări generale. Ele vor fi folosite, desigur, de cel care-şi va propune scrierea unei monografii a Brăeştilor, aşa cum, fără îndoială va putea utiliza şi cartea profesorului Mihai Matei, în care sunt evocate  evenimentele care şi-au pus amprenta asupra comunei în ultima sută de ani. În ordine cronologică, acestea sunt : Primul Război Mondial – cu anul 1917 , anul eroismului românesc –  reforma agrară din anul 1921, Cel de al Doilea Război Mondial,  instaurarea guvernului Dr. Petru Groza, în martie, 1945 şi reforma agrară din acelaşi an, alegerile parlamentare din noiembrie 1946, abdicarea forţată a Regelui Mihai I şi proclamarea Pepublicii Populare Române, la 30 decembrie 1947, şi desigur, anii epocii Ceauşescu şi cei care au urmat revoluţiei din decembrie 1989.

Pe fundalul acestor evenimente, autorul punctează modul în care s-a repercutat asupra comunei şi locuitorilor acesteia cele două mari conflagraţii mondiale, împroprietările din anii 1921 şi 1945,   comunizarea ţării şi consecinţele acesteia, în mod special colectivizarea agriculturii,  transformările care au avut loc în perioada comunistă şi în cea care a urmat revenirii la un regim democratic.
Apreciem, ca pe o manieră deosebit de inspirată, faptul că autorul s-a ferit să facă consideraţii ample asupra perioadei şi evenimentelor pe care le narează, preferând să lase să vorbească documentele. Prin urmare, în carte sunt reproduse un mare număr de tabele, procese verbale, hotărâri, ordine, decizii, dări de seamă şi note de constatare, state de plată, fişe şi extrase din presă privind administraţia comunală, suprafaţa arabilă, populaţia, activitatea economică, locuinţele şi şcolile din comună şi satele componente în diverşi ani, morţii, răniţii şi dispăruţii în cele două războaie mondiale, situaţia lucrărilor agricole, sănătăţii şi şcolilor, suprafeţelor de teren arabil şi obiectelor de inventar agricol confiscate proprietarilor de moşii de pe teritoriul comunei, ţăranii împroprietăriţi în 1921 şi 1945 etc. a căror lecturare permite o facilă  înţelegere a textului.
Nu au fost ocolite nici perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale, sau cea comunistă, autorul punctând inspirat, nu numai părţile negative, dar şi pe cele demne de luat în consideraţie ale acestora.
În legătură cu  prima perioadă, este scos în evidenţă rolul burgheziei săteşti în emanciparea lumii rurale româneşti, fapt constatat şi în  Brăeşti unde, familiile cuprinse în această pătură, renumite “ pentru modul cum folosesc pământul, animalele de muncă şi de producţie, făcând împrumuturi la bănci şi cumpărând unelte tot mai performante”, au devenit exemple de urmat pentru consătenii lor.

Referitor la perioada care a urmat trecerii României în rândul statelor din blocul comunist, şi în mod special la colectivizarea agriculturii, autorul consideră că dincolo de faptul că  a reprezentat un fapt nedrept, înfăptuit forţat, colectivizarea agriculturii a avut şi partea ei bună: “ a realizat o comasare asuprafeţelor agricole, a format specialişti pentru toate ramurile agricole, a pus bazele unui mare sistem de irigaţii, a folosit şi dezvoltat o gamă variată de unelte şi maşini agricole, a folosit raţional îngrăşăminte chimice, toate asigurând o agricultură modernă” şi, prin urmare o deosebită creştere economică şi pe această bază  o creştere a nivelului de trai al oamenilor de la sate, fapt constat şi în comuna Brăeşti.
O carte merită să vadă lumina tiparului, doar în măsura în care aduce ceva nou în privinţa subiectului tratat – puncte de vedere noi, sau întâmplări şi fapte peste care întâmplător sau intenţionat, s-a trecut. Profesorul Mihai Matei are meritul de a fi amintit şi comentat în cartea de faţă o serie de evenimente tratate superficial sau neabordate în lucrările privin istoria Botoşanilor din ultimele decenii. În ordinea derulării lor, acestea sunt: refugiul determinat de intrarea în Moldova a trupelor sovietice, în martie – aprilie 1944, seceta şi foametea din anii 1946 – 1947 şi rezistenţa în faţa colectivizării forţate din anul 1949.
Acest ultim aspect, este reprezentat de revolta sătenilor din Brăeşti şi din satele comunei din iunie – iulie 1949, care i-au agresat fizic şi gonit, pe propagandiştii trimişi din capitala judeţului să-i convingă să se asocieze, pentru a-şi lucra pământurile cu utilajele S.M.T-urilor. Sătenii au înţeles această campanie ca pe o încercare de a-i face să-şi unească pământurile, după modelul sovietic al cohozurilor şi au reacţionat violent, fapt ce a determinat intervenţia miliţiei, unii dintre ei fiind arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare.

Revolta de la Brăeşti, evocată în paginile cărţii, alături de cea a ţăranilor de la Roma şi desigur şi din alte localităţi ale judeţului, despre care încă nu s-a scris,  reprezintă o dovadă a rezistenţei botoşănenilor faţă de actul brutal al colectivizării, şi credem că acest aspect ar trebui mai bine relevat în scrierile dedicate Botoşanilor acelei perioade. Autorul cărţii, demonstrează că există documente în acest sens şi martori ai evenimentelor şi cei care vor scrie monografii ale comunelor judeţului, ar trebui să ţină seama de acest fapt.
Reţinem din cartea profesorului Mihai Matei şi o abordare deosebită a problemei relaţiilor dintre proprietarii de moşii din Brăeşti – I. Toplicescu, Jean Ursian, George Kapri, Nicolae Răutu, Grigore şi Ioan Goilav şi general Gheorghe Rozin –  şi săteni. Departe de a fi  exploatatori ai sătenilor, aceştia au avut relaţii corecte cu cei care le lucrau pământurile, unul dintre reprezentanţii lor, Gheorghe Kapri, licenţiat în Drept, fiind ales primar în anul 1945.
Desigur, scanând istoricul comunei, autorul nu putea să nu se refere la viaţa spirituală a acesteia, în mod special la şcoală şi biserică. În scurtele capitole care le sunt rezervate, sunt prezentate şcolile şi lăcaşurile de cult din comună, fiind scoase în evidenţă cu deosebire, meritele unor învăţători precum  Ioan V. Filip şi Ioan Balan, în educarea copiilor sătenilor în spiritual dragostei de neam, a cinstei şi demnităţii, acţiune continuată în zilele noastre, în cu totul alte condiţii, de cele 19 cadre didactice care predau la şcolile de pe cuprinsul comunei.
O ultimă remarcă pe care considerăm că trebuie să o facem, priveşte personalităţile comunei, cărora autorul le dedică pagini pline de căldură. Reţinem dintre acestea, alături de învăţătorii amintiţi anterior pe Nicolae Răutu, profesor de limba română la Liceul Laurian, juristul Alexandru Răutu, deputat din partea P.N.T. Dorohoi în Parlamentul României, notarul D.C.Olaru, pictorul Constantin Radinschi, inginerii Mihai Obadă şi Maria Moisoiu, generalul de armată Gheorghe Rozin şi juristul George Kapri.

Nu putem încheia fără a remarca bogata ilustraţie foto a cărţii, şi desigur, fără a-l asigura pe autorul cărţii de toată preţuirea noastră, asigurându-l că îi vom aştepta cu interes, următoarele cărţi pe care le va publica.

 



1 comentariu la acestă însemnare

  1. DMG spune:

    …Cela mai frumoase aprecieri si felicitari!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5