Primit pentru publicare: 21 ian.2015.
Autor: prof. Ionuţ BERCARU.
Publicat Manole Lucian: 22 ian.2015.

 

MOTIVAŢIA ŞI ECOURILE DEMISIEI MAIORULUI CUZA DIN FUNCŢIA DE PREFECT DE COVURLUI

       Complexitatea evenimentelor ce au culminat cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Valahia este binecunoscutã. Meritã însã orice efort depus pentru mai buna cunoaştere a acestor evenimente, ce stau la baza formãrii statului naţional român modern.

Comitetele unioniste, înfiinţate în toate ţinuturile moldave şi judeţele muntene, pentru a pregãti şi supraveghea alegerile pentru Divanele ad-hoc, conform hotãrârilor Tratatului de pace de la Paris, au avut un rol esenţial pentru a promova idealurile unioniste şi, mai ales, pentru a raporta abuzurile caimacamului Nicolae Vogoride din Moldova, sprijinit fãţiş ori mai discret, de trimişii Porţii şi ai Austriei.

Alegerile din Moldova au reprezentat un moment de cotiturã în desfãşurarea evenimentelor din anul 1857 şi pentru evoluţia lor ulterioarã, dacã unioniştii n-ar fi convins Puterile garante sã repete alegerile, dupã listele întocmite în strictã conformitate cu deciziile puterilor[1] şi dupã boicotarea de cãtre unionioşti a alegerilor organizate şi falsificate de caimacamul Vogoride la 19 iulie 1857[2] .

Nenumãratele abuzuri[3], impuneri pe liste[4], radierea unor eligibili[5], omiterea intenţionatã a unor liste de alegãtori[6] au fost fidel raportate de cãtre Comitetele unioniste locale cãtre Comitetul unionist de la Iaşi[7] sau cãtre consului francez de la Iaşi, Victor Palace[8] şi, de aici, supuse atenţiei contelui Walewski[9] şi a întregii Europe[10].

Un impact deosebit, atât pe plan local cât şi pe plan naţional l-a avut însã demisia maiorului Alexandru Ioan Cuza din funcţia de pârcãlab (prefect) de Covurlui (Galaţi):

“Excelenţã. // Strigãtele şi jeluirile cetãţenilor din toate clasele din Galaţi, nu mai puţin şi a locuitorilor întregului ţinut, pentru ameninţãrile ce li se fac de cãtre samişul ţinutului şi întreg comitetul alegerilor pentru Divanul ad-hoc, spre a-i spãimânta, şi cu aşa chip a le însuşi sloboda espresie în dreptãţile hãrãsite prin înaltul firman pentru convocarea Divanului ad-hoc, gãsindu-le basate pe adevãruri, iar urmãrile tuturor funcţionarilor, chemaţi prin posturile ce le ocupã, la lucrãrile prescrise prin pomenitul firman, abãtute de la glãsuirea legilor:

1. Publicarea listelor schimonosite prin adãogiri de persoane şi ştergerea acelor trecute în listele trãmise de isprãvnicie şi primate de la privighetori şi eforie.
2. Schimbarea fãrã motiv a privighetorilor vrednici şi cu character cinstit şi înlocuirea lor prin persoane, în toate privirele, nedestoinice şi primejdioase într-un chip aşa de gingaş şi critic pentru ţarã.
3. Sistemul terorismului ce, de la lipsa iscãlitului din oraş, se aplicã în deobştie, precum, de pildã, cãlcarea locuinţei d-lui stolnic Ghiţã Alevra în puterea nopţii, de cãtre d. samiş, d. maior Christea, şi poliţ-maistrul oraşului, în temeiul offisului Exc. V., slobozit dupã spusa numitului maior, pe când iscãlitul se afla în oraşul Iaşi ( însã, tãinuit, precum Exc. V. nu veţi putea tãgãdui şi cu reson ascuns de mine, cãci aşi fi fost stavila unor aşa nedreptãţi şi nici odatã unealtã ruşinoasã a ocârmuirei).
4. Procedarea nelegiutã a comitetului de alegeri prin respingerea ce se face tuturor persoanelor cu drepturi, fãrã a li se arãta resoanele pentru care se resping, sau cel puţin pentru a li se da adeverinţe de preimirea reclamaţielor, precum s-a urmat cu rãzeşii de la Smulţi şi mai mulţi boeri.
5. Debataţiile comitetului închipuite, iar, în adevãr şi în faptã, plinirea unor disposiţii afarã din textul firmanului.
6. Înlaturarea de la comitet a iscãlitului şi trimiterea sa cu misii în Basarabia Moldovanã, tocmai în timpul unor asemenea delicate împrejurãri, şi când, dupã glãsuirea înaltului firman, urma neapãrat a se afla de faţã şi a presida acel comitet.
7. La opt mahalale întregi ridicate drepturile hãrãzite prin înaltul firman, când ei sunt trecuţi în listele alegerilor eforiei. Asemenea desfiinţarea cu desãvârşire a corporaţiilor naguţãtorilor din picioare, asemenea a trei delegaţi breslei de covaci, cãnd starostii lor sunt publicaţi, ş.c.l., ş.c.l. //

Toate acestea fiind lovitoare, pe de o parte, în dreptãţile pãmântenilor, iar, pe de alta, în înţelesul înaltului firman basat pe Tratatul de la Paris, şi dupã arãtarea verbalã ce am facut atât Exc. V. cât şi d-lui ministru din lãuntru spre stavilirea lor, socotindu-le provenite numai de la amploaiaţi subalterni; nevãzând însã nici o mãsurã luatã, iar mãsurile înspaimântãtoare predomiînd şi sporind în tot ţinutul Covurluiului, mã vãd silit, cu o vie pãrere de rãu, in potriva dorinţei şi datoriei ce am a sluji Patriei intr-o vreme aşa de gingaşe, şi a vã cere demisionarea mea de la funcţia de pârcãlab, fiind o tristã povarã sub un asemenea sistem.”

(semnat: Al.Cuza, major adjutant domnesc)

Demisia maiorului Cuza, adresatã caimacamului N. Vogoride la data de 24 iunie

(6 iulie) 1857   este un act remarcabil, din mai multe puncte de vedere:

• demonstreazã, fãrã tãgadã, caracterul omului Alexandru Ioan Cuza, moralitatea sa şi refuzul colaborãrii cu un regim ce nu respectã reglementãrile în vigoare, în scopuri meschine, personale;
• ne aratã prin motivaţia demisiei sale buna cunoaştere a evenimentelor din ţinutul sãu, din toatã ţara şi refuzul de a accepta politica abuzivã a caimacamului Vogoride;
• ne sugereazã unionismul sãu, demonstrat încã din timpul revoluţiei din 1848 şi faptul cã sperã ca gestul sãu, motivat politic, va avea un impact major asupra opiniei publice locale şi internaţionale;

Documentul este redat aşa cum a fost publicat în 1890, în volumul V de culegerea Acte şi documente relative la Istoria Renascerii României[11], editatã de episcopul de Argeş Ghenadie Petrescu, D. A. Sturza şi D.C. Sturza, în 1890.

Motivaţia demisiei maiorului Cuza, viitorul domn al Principatelor Unite, este explicit reliefatã de textul sãu.

Impactul actului de demnitate al viitorului domn ne este sugerat de cãtre reacţia consului frncez de la Iaşi, Victor Place[12], dupã scrisoarea lui Cuza :

« Monsieur le Consul, // J’ai l’honneur de vous communiquer ci-joint copie de la demission motivée que j’ai preséntée a S.E. le caïmacam de ma charge de prefect de Galatz et vous prie de vouloir bien la soumettre a la haute Commission siegeant a Bucarest, comme un nouveau document a l’appui des justes reclamations du pays contre les actes arbitraires du gouvernement.

Agreez, Monsieur le Consul, l’assurance etc. »

(Signe A.I.Cuza)[13]

Acesta, Victor Place, artizan al unirii, ca şi colegul sãu de la Bucureşti, Beclard[14], a înştiinţat Franţa despre jocurile caimacanului Vogoride, sprijinite de Poartã şi Austria şi a subliniat care este voinţa naţiunii, inclusiv prin semnificaţia actului demisiei pãrcãlabului Cuza :

«    Monsieur le Ministre ,// J’ai l’honneur de transmetre a Votre Excellance deux pieces d’une extreme gravite. Ce sont la traduction de la demission motivee du ’’ percalabe ’’ (prefet) de Galatz et la copie de la lettre qu’il m’a ecrite en me l’anvoyant. // La prefecture de Galatz est la plus importante de la Mldavie et M. Couza qui l’administrait, passe, avec raisson, pur l’un des fonctionnaires les plus capables, les plus honnetes et les plus energiques du pays. Par sa fortune et ses relations de famille, il occupe une place considerable dans l’opinion et la connaissance personnelle que j’ai de son caractere, est pour moi une garantie que l’abus qu’il signale ont du depasser toute mesure, pour l’avoir amene a une demarche aussi grave.// Les termes de sa demission forment un acte terrible d’accusation contre le gouvernement moldave et, si Votre Excellence veut bien prendre la peine d’y jeter un coup d’œil, elle se convaincra que j’ai n’ai pas exagere, lorsque je disais que les actes inspiree par la Turquie et l’Autriche n’ont encore eu acun precedent dans l’histoire des elections generales d’un pays appele a exprimer ses vœux.

Agreez, etc[15] »

Demisia motivatã a maiorului pârcãlab Cuza este folositã propagandistic şi de Comitetul central al Unirei din Iaşi, subliniindu-se importanţa actului sãu:

“Domnilor, // Avem onoarea de a aduce la cunoscinta d-v …

1. Cã comisarii Puterilor favorabile causei noastre, ne-au trimis, prin consulaturile respective, rãspuns ca sã aşteptãm în linişte şi cu deplinã încredere resultatul lucrãrilor Comisiunii , resultat care, nesimtit nu va lipsi
2. Cã comisarii Franciei, Rusiei, Prusiei şi Sardiniei s’au vãzut nevoiţi a înscrie, în protocolul şedinţei lor din 3 iunie, formala declaraţie cã ei nu se vor pune în relaţie cu Divanul ad-hoc al Moldovei, care s’ar alege sub încungiurãrile de fatã atât de contrarie Tratatului de la Paris, cãci recunoascerea unui asemenea Divan       din partea lor, ar fi nepotrivitã cu dignitatea Puterilor represintate de ei […..]

1. Cã palabul de Galaţi d-lul vor. Alecu Cuza, şi-a dat demisia motivatã, care a fãcut mare senzaţie şi a dat însemnãtor sprijin protestaţiei generale generale ce s-a trimis la Bucureşti; ca sã puteţi judeca toatã însemnãtatea acestei demisii, care s-a dat si consulaturilor, avem onoare de a vã trimite o copie dupã ea.//

Ai d-voatre plecaţi servi,

(iscãliţi) George Sturza, Rolla, V. Alexandri, Panu, C. Hurmuzachi, D. Cosadini, V. Mãlinescu

1. De la exemplara d-v activitate şi stãruinţã aşteptãm comunicarea rezultatelor reclamaţiilor urmate în termenul de 30 de zile ca sã ştim cãte s-au primit , câte s-au respins , şi cu ce cuvinte s-au fãcut una şi alta. // Abţinerea de la alegeri , se recomandã tuturor claselor .”[16]

Mai mult, modelul maiorului Cuza a fost urmat şi de alţi funcţionari importanţi ai principatului Moldovei, cum ar fi demisiile domnilor Gheorghe Sãlceanu, din funcţia de asesor la judecãtoria Covurlui – Galaţi[17] sau a colonelului Alcaz, din funcţia de şef al poliţiei.[18]

Putem concluziona, doar pornind de la evenimentele menţionate, faptul cã alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei şi al Valahiei, a fost un act premeditat, cu rãdãcini în evenimentele din anul 1857, semanate de noi cu această ocazie .

––––––––––––-

[1] Circulara Comitetului central al Unirei din Iaşi cãtre Comitetele unioniste din judeţe, din 24 iunie (6 iulie) 1857, Iaşi în Ghenadie Petrescu, Dimitrie A Sturza, Dimitrie C Sturza, Acte şi documente relative la Istoria Renascerii României, Bucuresci, Tipografia Carol Göbl, 1890, pag. 50-51

[2] cf , ibidem, punctul 8, semnatari : George Sturza, Rolla, V. Alexandri, Panu, C. Hurmuzachi, D. Cosadini, V. Mãlinescu

[3] vezi, de exemplu, Protestaţia Iconomului Petrovici, adresatã cãtre Consulul frances la Iaşi, 10 iulie 1857, cf, idem, pag, 85

[4] vezi, de exemplu, Adresa Comitetului unionist din Roman cãtre Comitetul central al Unirei din Iaşi, din 22 iunie(4 iulie)1857, cf, idem, pag. 33

[5] vezi, de exemplu, Demisiunea motivatã a maiorului A. Cuza adjutant al caimacanului şi prefect de Covurlui, 24 iunie(6 iulie)1857, cf, idem, , pag 47

[6] ibidem

[7] vezi, de exemplu, Scrisoarea d-lui Grigorie Cuza, din Vaslui, cãtre C. Hurmuzachi, 22 iunie

(4 iulie)1857, cf, idem, pag. 31

[8] vezi, de exemplu, Scrisoarea d-lui A.I. Cuza cãtre d-l Victor Place, din 24 iunie (6 iulie) 1857, cf. idem,pag 50

[9] vezi, de exemplu, Depeşa d-lui V. Place cãtre Comitele Walewski, 7 iulie 1857, cf. idem, pag. 57

[10] vezi, de exemplu, Corespondenţa din Iaşi adresatã cãtre “L’Etoille de Danube”, 23 iunie(5 iulie)1857 ori « Toujours les Principautes », , Le Siecle, 5 iulie 1857, cf. , idem,, pag. 40 şi pag. 47

 –––––––––––––––––-

[11] vezi Notele 1 şi 3

[12] vezi şi Consulul Franţei de la Iaşi, Victor Place (1822-1875) şi epoca Unirii, de Stãnel, Ion , în Unirea Principatelor Române, coordonator Dorin Cristea, Editura Cartea Vrânceanã, Focşani, 2010, pag 91-96

[13] Ghenadie Petrescu, Dimitrie A Sturza, Dimitrie C Sturza, Acte şi documente relative la Istoria Renascerii României, Bucuresci, Tipografia Carol Göbl, 1890, pag 50

[14] vezi , de exemplu, corespondenţa dintre Beclard şi Walewski, în idem, pag,. 1071-1091

[15] idem, pag. 53, Depeşa d-lui Victor Place cãtre Comitele Walewski, din 6 iulie 1857. Iaşi

 

[16] idem, pag. 50-51, Circulara Comitetului central al unirei din Iasi catre Comitetelele unioniste din judeţe, 24 iun ( 6 iul) 1857, Iaşi

[17] idem, pag. 163-169, Demisia motivatã a d-lui Gheorghe Sãlceanu, asesor la judecãtoria de Covurluiu, 7(19) iulie 1857

[18] idem, pag 180, Demisia adresatã Caimacanului Vogoride de cãtre colonelul Alcaz, 8 (20) iulie 1857