Nicolae Vălăreanu Sârbu

Crepusculul aruncă zaruri de foc

Eram aproape răbdător şi mă înghiontea teama
într-o confruntare rece de ambiţie
cu toţi nervii întinşi.

În carnea-mi amară sângera aşteptarea
într-o tăcere soră cu cruzimea.

Împătimit ca un vânător, moartea n-o provoc
chiar dacă spre moarte-s la pândă
în pădurea ce se spală-n apele dimineţii,

poate ecoul cu răspuns înfrigurat
îşi aşteaptă liniştea în hăuri.

Crepusculul aruncă zaruri de foc
pe crucea de piatră a înserării,

noaptea stă în coate proptită de cer.