Teona SCOPOS

NOU ANOTIMP

Pădurea , dezmorțită , tânjește după soare –
Îi este mult prea frig să izbucnească-n verde –
Timp prețios se cerne , timp prețios se pierde –
Muguri iviți de mult mai stau în așteptare .

Plăpânde viorele și mândri brebenei
Hrănesc pe cei flămânzi de palide culori –
Bondari , treziți devreme , se joacă printre flori …
Aștept căldura blândă uitându-mă la ei .

Sunt miei abia născuți la stâna de pe vale –
Ei nu prea înțeleg ce-i aia primăvară –
Cuminți , stau lângă mame – acum e prima oară
Când simt tot ce natura le-a hărăzit în cale .

Și stână și pădure și sufletul din mine ,
Avem dorință vie să ne hrănim cu viață –
Înfrigurata vreme răbdarea ne învață
Și așteptăm cuminți să fie bine , bine .

E gol al berzei cuib , dar pițigoii cântă –
Ciocănitori și gaițe își văd de viața lor –
De verde și căldură ne este foarte dor …
Nou anotimp , prin ramuri , se zbate , se frământă .

Muguri iviți de mult mai stau în așteptare ,
Timp prețios se cerne , timp prețios se pierde –
Ii este mult prea frig să izbucnească-n verde
Pădurii dezmorțite cu dor nebun de soare.