Primit pentru publicare: 24 iun.2015
Autor: Teodor EPURE, redactor șef rev.Vorniceneanul
Publicat: 28 iun.2015

OMUL TRUDEI ȘI AL RĂBDĂRII

Născut și crescut din suferință și durere
Bolnav de patima muncii în devenire,
Privește pământul cu-năbușita iubire,
Iar mâna-i tremură pe uneltele fragile.

Veșnic a stat sub ploi, sub viscole și sub vânt
Sămânța în bătaia vântului aruncând
Pe ogoarele ca o manta purpurie
Privind în urma sa cu o sinceră mândrie.

Modest, cu demnitate tăcută și blândă,
Cu inima lui ca o pâine mereu caldă,
Om cu suflet așezat parcă în cetăți de grâu,
Se bucură de rod ce se varsă-n sat ca un râu.

Pământul pentru care a rămas mereu stăpân,
Nu l-a lăsat să-l bată plânsul niciun păgân,
E pământul trecut prin dogoarea soarelui,
E pământul trecut prin dogoarea spiritului.

Deși au fost furtuni, cu duioșie l-a arat
Cămașa lui a îmbrăcat-o și a sângerat,
Prin trudă zilnică dintr-un pumn de grâu semănat,
A cules pâinea pentru o nuntă din întreg sat.

E o lume așezată-n matca rodniciei,
Viața o aud zvâcnind în artere la mine
E o lume cu tradiție milenară,
E o lume cu dogoare spirituală.

Omul satului este omul moral care
S-a modelat pe el întru viață roditoare,
Și implicat în afirmarea vieții naturii
E omul răbdării, al trudei ș- al privegherii.