Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Opinia cititorului, în revista Luceafărul (4 Nov. – 11 Nov. 2017)

Opinia cititorului, în revista Luceafărul (4 Nov. – 11 Nov. 2017)

Elena  RADU despre Marin IFRIM
Georgeta TUDOR, despre Marin IFRIM
Vasile GĂUREAN, despre  Nicolae IOSUB
Vasile GĂUREAN, despre Gruia COJOCARU
Publicat: 12 Nov.  2017
Editor: Ion ISTRATE

 

Elena RADU despre poemul lui Marin IFRIM: Un popor asistat, o stare de urgență; http://www.luceafarul.net/poem-de-marin-ifrim-un-popor-asistat-o-stare-de-urgenta
Un poem profund, neliniștitor… ca o arma, așa cum sunt poemele dvs. Și eu ma întreb „Unde este fosta noastră tară exotică cât de cât Românie…

Vasile GĂUREAN despre articolul lui Nicolae IOSUB: Mihai Eminescu internat la Spitalul Sf. Spiridon din Botoșani; http://www.luceafarul.net/mihai-eminescu-internat-la-spitalul-sf-spiridon-botosani
Perioada botoșăneană putea să fie una total benefică dacă n-ar fi intervenit dezastruoasele tratamente ale dr. evreu Iszak (4 grame de mercur, când doza maximă pentru ”diagnosticul” (greșit) pus lui Eminescu ar fi fost de cel mult un gram. Cât despre toxicitatea mercurului și imposibilitatea de a-l mai scoate din organism la acea vreme, ce să mai vorbim?
Mulți cred că a fost vorba de o răzbunare a evreului Iszak pentru atitudinile antisemite ale gazetarului Eminescu.

Vasile GĂUREAN despre articolul semnat de Gruia COJOCARU: Luminoși spre țărmul Unirii; http://www.luceafarul.net/luminosi-spre-tarmul-unirii
Excelent articol! Ucraina este un stat tâlhăresc, ce a furat de la toţi vecinii. Crimeea a fost dată „din pix” Ucrainei în 1954, de ucraineanul Hruşciov. Niciodată Ucraina nu ne va ajuta să ne unim cu fraţii moldoveni.

 Georgeta TUDOR despre Tableta de Marin IFRIM: O publicație deosebită ,,CurierulZoreștean”;  http://www.luceafarul.net/tableta-de-marin-ifrim-o-publicatie-deosebita-curierulzorestean
Bună seara, dle Marin Ifrim!Citind tableta dv., mărturisesc că am fost surprinsă în mod plăcut de aprecierile la adresa celor scrise de noi în ziarul local care, dintr-o conjunctură nefavorabilă începuturilor sale, poartă numele de Curierul zoreştean. Publicaţia aceasta aparţine comunei Verneşti, pentru că urmăreşte să aducă în atenţia cititorilor ei evenimente ce se petrec la acest nivel, mai ales că doi dintre redactorii ei, subsemnata şi ing. Ştefan Andrei, sunt verneşteni get-beget. De anul acesta, ziarul apare sub egida asociaţiei civice ACT( ACŢIUNE, COMUNICARE, TRANSPARENŢĂ) pentru Verneşti înfiinţată la nivelul comunei Verneşti la iniţiativa dnei ing. Aurelia Dediu, verneşteancă şi ea la origine. Activităţile culturale le organizăm la nivelul comunei în colaborare cu Şc. gimnazială ” N. I. Jilinschi” din Verneşti şi biserica din parohia Verneşti 2. Din păcate administraţia locală nu ne sprijină, ba ne mai pune şi „beţe-n roate”. Cei care administrează banul public nu pot înţelege că mai sunt şi oameni care fac din pasiune munca la ziar şi activităţi culturale cu elevii, fără să primească recompensă financiară. Au fost numere pe care noi le-am scris şi tot noi am pus bani ca să scoatem câteva exemplare pe hârtie pentru a le distribui gratuit în satele comunei. Dar oful cel mare al nostru este că locuim în cea mai mare comună a judeţului şi nu avem acces în clădirea căminului cultural pentru activităţile pe care ni le propunem, chiar dacă în consiliul local există o Comisie de cultură. Eu sunt profesoară de fizică, în prezent pensionară, dar pasiunea scrisului o am din copilărie. Dumnezeu a făcut să-i întâlnesc pe cei doi oameni minunaţi, Eduard Sîrbescu-redactorul editor şi ing. Ştefan Andrei-redactor, care asigurau apariţia ziarului local, repet al comunei Verneşti, având oportunitatea, prin ceea ce scriam, să mă alătur echipei lor. Ca să n-o mai lungesc, ne place să facem ce facem. Vă mulţumesc că v-aţi oprit pentru câteva clipe asupra celor gândite şi scrise de noi şi poate ne veţi onora cu prezenţa dv la una dintre activităţile pe care le vom organiza. Sănătate vă doresc şi inspiraţie în ale scrisului. Cu consideraţie, G.T.

 Georgeta TUDOR despre articolul lui Marin IFRIM Viața de apoi a cărților – Jurnal (5). Ioan Stoica Stoicescu, un cetățean care își onorează orașul natal; http://www.luceafarul.net/viata-de-apoi-a-cartilor-jurnal-5-de-marin-ifrim-ioan-stoica-stoicescu-un-cetatean-care-isi-onoreaza-orasul-natal
Citind textul de mai sus, îmi întăresc încă o dată convingerea că oamenii de valoare de pe meleagurile buzoiene trăiesc în umbra „nimicculturii” unora cu funcţii de conducere în multe din sectoarele vieţii sociale. Termenul nu-mi aparţine, ci l-am reţinut din scrierile prietenei mele Lucille Iona ( Lucia Ioniţă- Maica Lucia).Mi-ar fi plăcut să-l cunosc pe autorul cărţii ” Labirint buzoian”, pentru că ne asemănăm într-o oarecare măsură, fiind specializaţi în ştiinţe exacte, şi nu în filologie, dar stăpâniţi de aceeaşi pasiune-arta scrisului. Felicitări autorului şi celui ce-l face cunoscut pasionaţilor de cultură

 Georgeta TUDOR despre articolul: ,,Toiagul” lui Ștefan Dima – Zărnești vs parul lui Atila; http://www.luceafarul.net/toiagul-lui-stefan-dima-zarnesti-vs-parul-lui-atilla
E greu pentru ” pisicile frustrărilor intelectuale” să înţeleagă poezia unui ” înger” ce se exprimă într-o limbă străină pentru ele.Felicitări poetului buzoian pentru perseverenţa cu care şi-a ” tratat ” pasiunea „neîngropând-o”, ci înmulţind-o precum talanţii din biblie, ajungând să-şi exprime trăirile prin cuvinte în cărţile publicate, chiar dacă mâna îi era specializată în arta lemnului.

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5