Paștele la New York
 Autor, Stelian Platon

A revenit Iisus în realitate,
Cu ramuri verzi a fost primit în casă,
EL, e nemurire, EL, eternitate,
Lumină Lină, așezat cu noi la masă.

Am ars de-acum capcane și-amăgiri,
Stearpa inimă și cu priviri viclene,
Și idoli vechi ciopliți în piatră,
Ori ura grea ce-apasă pe sprâncene.

Fără profeți, răzleți pe valuri,
Bântuim întunecați în firea minții;
Pe agonii Iisus înalță maluri,
Să ne salvăm profund, cu forța năzuinții.

La New York, El a-mbrățișat mirenii,
Madrigal de îngeri răsuna-n eter.
Azi am devenit cu toții mirodenii
Și parcă ne înălțăm misterios la cer.

În ochi de-acum purtăm  luceferi,
Ni se revarsă în suflete splendoarea Ta,
Mai aruncăm câte o coajă de păcate,
Iar Tu, vorbești de parc-am exista.