Ion IONESCU BUCOVU

pe-o aripă de zeu

câteodată primăvara vine cu lacrimi
şi cu amintiri…
altădată vine ca o adolescentă
cu săruturi,
unde foiletonăm frunzele înverzite
în antologii bizare cu pagini
în care iadul arde, demonii cântă
şi sfinţii se roagă…
luna blândă, luna de vis a trecut
odată şi pe aici,
avea culoarea tăcerii,
dând dintr-un abis în altul,
în odgoane de mătase,
cu poveri de galben şi de albastru;
acum trec fecioare violete
cu surâsuri amare
întâmpinate de iubiţi abstracţi,
noaptea e parfumată, diafană,
perechi de păsări trec prin somn
şi dulci viori ce dorm pe doine
se-aud cântând în inimi de brazi;
priveam la mersul meu
ascuns în lucruri
şi rămâneam târziu în mine,
întors la roata tainică a lumii,
visând cercuri
şi tremurând pe-o aripă de zeu.

luni, 25 aprilie 2016