Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Poem de Marin IFRIM: E cer destul pentru tot pământul

Poem de Marin IFRIM

 

 

 

 

E cer destul pentru tot pământul

 

Din seninul crucii, intru în cimitir, îmi caut partea de suflet dată obol cozonacului
Din pământ. Groparii îmi spun să nu aprind lumânări, pentru că ia foc iarba.
Cred că și iarna cimitirul se poate aprinde de la un suflet de lumânare care se pune
Cu vântul și frigul. Îmi caut moșia din cimitir. Un  mormânt cât o celulă pentru
Cei care nu știu ce e statul în viață și statul la pământ. Nu mai plâng de când eram
Copil. Doar promit un viitor, în fața unei cruci, ceva ca un jurământ mult mai demn
Decât angajamentele unui mercenar. Dintre cruci, cerul se vede ca și cum el te privește
Pe tine, în creștet, în locul acela cu vârtej, când vii aici, în lumea reală a unei
Realități dublate. Am văzut oameni dormind în cimitir, fericiți precum pisoii care
Tocmai au fericit scărpinatul. Oameni dormind ca în sălile de aștepare din gări
Scurte, numai gata să plece și ele odată cu trenul, cu călătorul, cu tot, cu peron.
Din cer, cimitirul se vede ca-n oglindă. Pe dos. Toată lumea e vie, toți morții sunt
Frecventabili, au dreptate, au locul lor de veci, au și camere de luat vederi la
Intrarea plantației de suflete verzi. Când vine unul, pleacă altul. E cer destul pentru
Tot pământul. Îngeri nu prea avem. Cei care sunt, se ascund în lumânări. Ard o
Vreme și se duc din nou în mărul care face umbră Bibliei. Am impresia că sunt viu
Și pun în brațele iubitei mele sufletul. Ca pe tavă. Și mor de dorul ei cu ea lângă
Mine. Uneori lumea înseamnă doar o pereche de păsări, de animale, de oameni.

 

 



1 comentariu la acestă însemnare

  1. Florin Grigoriu spune:

    Nu cred că este un poem acest text, ci începutul unei proze, urmat de câteva cugetări, pe care le transcriu, dovadă a existenței într-aceeași persoană a unui gânditor ce iese la suprafață, ca-ntr-o scaldă într-un râu de cuvinte.
    Le aduc aici, sub titlul CINCI CUGETĂRI de MARIN IFRIM: 1. Din cer, cimitirul se vede ca-n oglindă. Toată lumea e vie, toți morții au locul lor. 2. E cer destul pentru tot pământul. Îngeri nu prea avem.3. Îngerii se ascund în lumânări. Ard o vreme și se duc din nou în mărul care face umbră Bibliei. 4.Am impresia că sunt viu și pun în brațele iubitei mele sufletul. Și mor de dorul ei, cu ea lângă mine. 5. Uneori lumea înseamnă doar o pereche de păsări, de animale, de oameni.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5