Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Poeme de Vasile Popovici: ETER(NUL) ETER și DOINĂ
Etern(nul) eter
Etern eterul mă înconjura şi-ntregul univers citea din carte. Eram în fiecare-atom şi nu era pe nicăieri aproape ori departe. Ca funigeii, foi rupte printre căi lactee zburau, oprindu-se prin galaxii cu stele. Mă cuprindea un dor de ducă după ele, cercam să plec spre-acel necunoscut, dar pe pământ mai aveam treburi de făcut. Visam… Visam c-aproapele de lângă mine pe care l-am iubit precum şi el pre mine m-a iubit ca pe-un aproape, din dragoste de-aproape m-a ucis şi m-a făcut o carte. Cât un Larousse de groasă, şi cu tartaje groase, şi pusă cartea la vedere lumească. Pe-un raft, dintr-un stejar cioplit, alături de-alte cărţi tot de-ale mele pe care nimeni nu s-a sinchisit să le citească. Iar oameni buni, eu nu-i vedeam, dar îi simţeam că erau buni, mă îngropau la loc de vază-n ţintirim, râvnit de morţii de la margini. Eu mă uitam cum îmi îngroapă cartea cât un Larousse de groasă, dar nimănui, pe-obraz, nu-i apărea nici o grimasă de păreri de rău. Iar cartea eram eu. Simţeam eterul încărcat de entităţi pe care eu nu le vedeam, dar le simţeam. Şi mai simţeam pe carte lutul apăsat. Şi-atunci, alţi oameni, oameni răi, eu nu-i vedeam, dar îi simţeam că erau răi, mă dezgropau şi m-aruncau la margine de ţintirim pe unde nu treceau decât doar oameni răi. Şi-atunci, am început să strig, să mă trezească cineva, că-n marginea aceea era frig, dar nimeni, nimeni nu mă auzea.
Doină
Nu te mai fluieră românul, doină, din frunza ruptă dintr-un ram, de parcă nu ai mai avea vreo noimă în fizionomia-acestui neam. Te-au fugărit din ţară ca pe-un câine, bătând la porţi străine şi pustii. Te strig, te chem să vii din nou la mine, dar drumul de întoarcere nu îl mai ştii. Şi lucrul cel mai rău din lume e că nu am nici o putere să te-ntorc acasă; din fluier şi din frunză să te strig pe nume, să-ţi pun petale-n cânt şi să te fac mireasă. De aş doini nostalgic din frunză ori din tulnic durerea vremurilor care s-au schimbat, un râs machiavelic mi-ar spune ne-ndoielnic că am ieşit din timp şi sunt cam demodat.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania