POEZIE  DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

CAI DE ZĂPADĂ

În iarna aceea
n-au mai ieşit căprioarele
să-mi caute sufletul
ghemuit prin stele.

În iarna aceea
am vazut doar doi
inorogi
ascunşi prin copaci
cu frunze de zăpadă.

Ningea…
cu potcoave de cai
uşoare ca fulgii.
Iarna mă durea.

Când dormeau
caii de zăpadă
veneau alţi unicorni
să pască durerea mea.
Erau frumoşi, erau mulţi,
tot mai mulţi…
s-au adunat să-mi trezească visele
la realitate.

Erau aproape de tâmplele mele reci
şi-mi muşcau faţa de gheaţă.
Am adormit
în fulgi de potcoave…
Strângeam în pumni
amintirile pădurii albe
pline de caii de zăpadă.

Acum
tot cerul e negru
iar caii…
i-am uitat
ca un Făt-Frumos
din lacrimă…