Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Puțină filozofie cu… CaLancea. S-a supărat babacul

Calancea Traian,Traian CALANCEA

 

 

 

 

 

S-A SUPĂRAT BABACUL

-Băiete, dă naibii muzica aia mai încet, că doar nu eşti singur în casa asta.
-Şi de ce ţipi ?
-Te deranjează ?
-Sigur că mă deranjează.
-Teribilă chestie.Pe tine te deranjează că strigă taică-tu la tine, iar pe noi ceilalţi din casă nu trebuie să ne deranjeze tâmpenia aia de muzică dată la maxim, de nu se mai poate înţelege om cu om.
-Nu-i tâmpenie, e muzică rock.
-Atunci fă bine şi scuteşte-mă de ea.
-De ce te deranjează muzica? Voi vedeţi-vă de treburile voastre şi lăsaţi-mă pe mine să ascult ce-mi place.
-Ascultă ce-ţi place dar dă-o mai încet.Se aude şi în vecini.La ora asta oamenii se odihnesc, unii au copii mici, alţii nu au chef de muzică.
-Încet, n-are farmec, nu-i mai simţi efectele …
-Să vezi tu ce efect ai să simţi tu acuşi dacă nu opreşti uraganul ăla.Cum dumnezeu de nu te dor urechile de atâtea bubuituri şi răcnete animalice ? Ţi-am luat căşti, de ce nu-ţi pui căştile şi ascultă până asurzeşti.
-Ce ştii tu ce e ăla rock ?
-Să ştii tu că rockul nu s-a inventat odată cu tine.Trei generaţii înaintea ta au ascultat şi ei rock dar ceea ce ascultaţi voi acum – unele bucăţi, nu toate – nu e muzică ci haos, harababură, aiureală de adolescenţi în călduri, fără cultură muzicală, de fapt fără nici un fel de cultură, teribilişti care vor să iasă în evidenţă cu orice chip.
-Dar ce fac anormal ?
-Totul.Dacă tu crezi că a purta şapca cu cozorocul invers, a purta chiloţii peste pantaloni, ochelari de soare negri noaptea pe intuneric, părul tuns oribil şi vopsit în verde , roşu, sau curcubeu, pantalonii rupţi intenţionat în cur şi încă în zece locuri, cercei prinşi în nas în sprânceană şi în buric, dacă tu crezi că asta e normal, înseamnă că şi tu eşti anormal.
-E o modă, ce te bagi?
-O modă, da ? Dar de ce n-aţi scos voi moda sculatului de dimineaţă, a mersului la lucru, a muncii cinstite, a ruşinii şi responsabilităţii ?
-Aţi muncit voi destul ca proştii, … nu trebuie să mai muncim şi noi.
-Ce vorbeşti, “franţ” ? Am muncit ca proştii? Dar voi cum mama dracului aţi crescut ?
Cu ce v-aţi hrănit şi v-aţi îmbrăcat dacă nu din munca noastră de proşti ? Şi acuma din ce trăiţi, nu tot de pe urma proştilor care au suferit şi suferă în continuare, care nu dorm nopţile de grija zilei de mâine că n-au cu ce vă imbuiba şi sătura pe voi?
-Şi ce, dacă aţi suferit voi, trebuie să suferim şi noi ?
-Nu, drăguţule, vouă vi se cuvine totul, gratuit , fără muncă şi fără răspundere, voi dormiţi ziua ca ghionoaiele şi bântuiţi noaptea prin baruri şi discoteci ca liliecii, voi vreţi bani, maşini, vile , destrăbălare pe toată linia. Ce faceţi voi în afara faptului că tocaţi bani, ascultaţi muzică proastă şi leneviţi ca porcii ? Numai asta e “mişto”. Restul e “haios”, “naşpa” şi “nasol”, nu-i aşa? Cum auziţi de învăţat sau de muncă, “vă seacă” undeva… .Babacii sunt depăşiţi, sunt absurzi, sunt neînţelegători, ei sunt buni doar de “muls”.Cât trăieşte babacul, aveţi de unde, dar dacă el n-ar mai fi?
-Ne descurcăm noi …
-Ştiu. Vindeţi şi irosiţi tot ce au adunat ei o viaţă de om cu trudă şi sudoare şi apoi ?
-Apoi … mai vedem noi.
Apoi,mai vedeţi voi.Dar de ce trebuie să ajungeţi la “apoi” ? De ce să nu vă doară capul de pe acum din ce ve-ţi trăi? Copii voştri cu ce vor mai rămâne dacă voi o să risipiţi totul¨?
-Asta-i gândire comunistă.
-Da, şi voi cum gândiţi ? Distrug tot ce a fost înainte că e de la comunişti, altceva nu fac în loc, consum tot ce am, altceva nu mai produc şi … apoi, mai vedem.
-Aşa face toată lumea în ziua de azi, ce te strofoci aşa ?
-Care lume ? Voi, o liotă de inconştienţi, de iresponsabili, ilogici şi vagabonzi, de căpuşe, vă consideraţi lume ? Voi sunteţi viitorul de mâine al ţării ? Cum va arăta oare ţara construită de voi ? Halal patriotism.
-Mai termină tată cu ţara şi patriotismul. Ce a făcut ţara asta pentru noi în ultimul deceniu? Ce aţi făcut voi? Noi, de la voi am învăţat să distrugem economia că e comunistă, să distrugem cultura că e comunistă.Ce-aţi pus în locul intreprinderilor bine organizate şi conduse ştiinţific , cu care vă lăudaţi? SRL-uri şi asociaţii familiare? Bănci falimentare, jocuri piramidale şi afaceri clădite pe jaf public şi şarlatanie? Ce mai exportă acum ţara mea? Curve, milogi şi borfaşi? Şi vrei să mai fim patrioţi, să ne iubim ţara şi conducătorii ? Să rămânem aici în hărmălaia asta unde o sută de partide, unele de-a dreptul penibile, îşi arogă dreptul de a ne învăţa cum să trăim? De asta dăm muzica prea tare şi facem hărmălaie, ca să nu mai auzim hărmălaia voastră.
-Greşeşti amarnic.Nu confunda o ceată de netrebnici cu un popor.Uscături ai să găseşti în fiecare pădure.De ce nu vezi eforturile milioanelor de oameni cinstiţi care se zbat pentru dreptate, şi legalitate, pentru prosperitate şi armonie ?
-Sloganuri comuniste.Se zbat degeaba, pentru că ei numai “latră” iar alţii infinit mai puţini “muşcă” , aceştia din urmă stabilind şi regulile “jocului”.Comuniştii erau mai buni?
-Ştii cu ce erau mai buni comuniştii? Te obligau la ordine şi respect.Îţi dădeau locuinţă, o calificare şi un loc de muncă şi te obligau să munceşti. Atunci dacă aveai vreo problemă de rezolvat, aveai cui te adresa, exista o organizare şi o ierarhie, fiecare ştia ce are de făcut şi care-i este locul.N-a fost o societate perfectă, cum nu e nici asta, dar era cu mult superioară celei actuale.Se făceau abuzuri? Erau nimicuri pe lângă ce se petrece acum.Erau îmbogăţiţi ? Prea puţini faţă de ce este acum. Oricum, puteai merge liniştit pe stradă la orice oră fără frică că eşti înjunghiat sau împuşcat, fară teamă că un copil al tău se va droga., sau că-ţi va intra cineva în casă să te tâlhărească şi să te ucidă invocând “drepturile omului” de a face ce vrea. Bineînţeles că se mai întâmplau şi evenimente de acest gen, dar erau izolate, controlate şi infinit mai rare ca acum. Nu exista decât o televiziune şi vedeam pe ea doar politică? Dar acum dacă avem, mai multe, ce vedem pe ele? Mai multă politică, dar şi violenţă, bălăcăreală, dezmăţ şi minciună .Asta să ne fi lipsit oare? Se găseau rar bananele şi portocalele ? Şi acum dacă stau în rafturi şi nu am cu ce le cumpăra, ce-am câştigat ? Nu era curent electric? Şi acum este? Se pomenea atunci ca restaurantele şi barurile să fie scăldate în culori feerice şi şcolile, primăriile şi locaşurile culturale să fie lăsate pe întuneric şi în stare de degradare ? Se pomenea atunci să se închidă cantine, cămine, internate şi spitale din lipsă de fonduri? Câţi şomeri erau în ţară în “epoca de tristă amintire” ? Asta e grija faţă de om?
-Şi dacă a fost o societate aşa de bună, de ce aţi înlocuit-o ?
-Băiete, ştii prea puţin despre viaţă.Nu noi am înlocuit-o, deşi am cârtit şi noi destul şi am fost nemulţumiţi de cât aveam, neştiind că se poate … şi mai rău. Alţii, din cei care “muşcă” au ştiut să ne manipuleze în interesul lor.Pentru schimbarea unei societăţi se unesc şi se mişcă forţe imense, se cheltuie inimaginabil, se destramă şi se macină destine şi suprastructuri, se calcă în picioare cele mai sfinte percepte şi principii, caracatiţa distrugerii având atâtea capete şi interese încât nimeni şi niciodată nu va şti cu exactitate toate filierele şi mecanismul ei de funcţionare.
-Şi noi ce vină avem? V-aţi îmbulzit în partide şi organizaţii căutând cu înverşunare un os de ros şi aţi uitat să mai aveţi grijă şi de modul cum cresc şi se educă odraslele voastre..Lăsaţi de capul nostru am făcut şi noi ce ne-a dus capul. Şcolile şi-au pierdut din prestigiu pentru că profesorii au uitat să-şi facă datoria, ori s-au scârbit de reformă şi     s-au apucat de politică, facultăţile s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, ne-am trezit studenţi cu toţii, alături de lichele şi analfabeţi cu bani. Absolvirea unei facultăţi a început să devină o banalitate inutilă fără nici o finalitate, locurile de muncă au dispărut şi dispar îngrijorător, iar voi ,ca nişte fraieri, ne-aţi alimentat cu bani uitând să ne puneţi şi la treabă, aşa încât ne-am trezit mari fără să ştim face mare lucru.Ne-aţi învăţat cu bani nemunciţi, acum daţi-ne bani.
-Eşti inconştient.De unde vrei să scoată părinţii atâţia bani?
Unii mai norocoşi şi care au avut “plecare” adică o slujbă “nimerită” bună de privatizare, sau o bază materială moştenită s-au realizat, ceilalţi însă … La început a fost o ţâră de bani, dar preţurile au scăpat de sub control şi acum, cei cu câştiguri mici sunt nenorociţi. Ştii prea bine cât câştig eu şi ce cheltuieli implică acum o gospodărie. De ce nu-ţi cauţi o muncă utilă şi să-ţi câştigi existenţa după pretenţiile pe care le ai ? Urmează o calificare care-ţi place, caută-ţi o slujbă care-ţi place şi trăieşte cum îţi place.Ţi-am dat ce am putut şi cât am putut.Mai am doi copii de crescut, de ei nu trebuie să am grijă?
-Ba da, dar şi eu sunt copilul tău.
-Eşti, dar tu, de bine de rău, eşti realizat. Dar ceilalţi ?
-Nici celorlalţi nu le dai destul.
-Serios? Îmi programezi tu cheltuielile, îmi ţii tu evidenţa ? Crezi că am de unde şi nu vă dau?
-N-ai bani, dar în concediu ai fost.
-Ai ajuns să-mi reproşezi aşa ceva ? Eşti stupid şi ridicol.Sunt şi eu om, încă trăiesc, vreau să mai trăiesc.Trebuie ca eu să trăiesc rău, ca să trăiţi voi mai bine ? Trebuie ca eu să renunţ la a avea strictul necesar ca vouă să vă prisosească?. Omul cât trăieşte, munceşte ca să-şi asigure cele necesare traiului şi dacă munceşte mai mult, o face ca să trăiască mai bine.Da, ajuţi pe cineva dacă ai de unde, dar nu concep ca eu să rabd şi să-ţi dau ţie care ai destul, dar care vrei mai mult.Vrei mai mult, munceşte şi tu mai mult.Am fost în concediu ? Şi ce-i cu asta ? Mi-am câştigat acest drept după treizeci de ani de muncă cinstită şi nu concep să-mi cer voie de la cineva ca să mă odihnesc undeva … o săptămână, doar o săptămână pe an şi asta în condiţiile în care am făcut cinci concedii în 30 de ani, toate de câte o săptămână. Anii cei mai frumoşi ai tinereţii mi i-am ratat încercând să ofer copiilor mei câte puţin din toate, să fie în rând cu lumea, să nu le lipsească aproape nimic.Atunci nu mergeam în concedii pentru că aveam rate la mobilă, la îmbrăcăminte, cheltuiam pe cursuri şi specializări ca să ne menţinem serviciul.Maică–ta şi-a cusut “de mână” prima ei rochie de revelion, ca femeie măritată, iar primul lănţişor de aur l-a avut abia la vârsta de 40 de ani.Ne-am îmbrăcat întotdeauna foarte modest, iar acum ne aprovizionăm cu materiale de la ţigani şi lucruri ieftine de la second hand. La vârsta noastră, la un organism obosit şi atins de boli, îmi reproşează un copil al meu că am fost în concediu? Ce.ai fi vrut, să nu fi mers noi în concediu şi să-ţi fi dat ţie bruma aia de bani să-ţi baţi joc tu dintrânşii ? Ai fi fost mai fericit aşa? Se dovedeşte că bătrânii au dreptate când spun că pe părinţi îi înţelegi abia după ce nu-i mai ai şi că cea mai cruntă exploatare din lume nu este robia, nici sclavia, ci exploatarea părinţilor de către copii, o exploatare care nu te macină doar fizic ci şi psihic.Trebuie să recunosc asta cu durere în suflet, iar cine spune că sufletul nu doare înseamnă că nu a avut şi nici nu are copii.

Nu spun că am fost un tată perfect şi poate nici unul foarte bun, dar mi-am iubit sincer copii, nu am fost niciodată indiferent la durerile şi dorinţele lor, am răbdat de foarte multe ori şi am renunţat la multe de dragul copiilor.Sigur, era datoria noastră de părinţi să o facem şi am sentimentul datoriei împlinite. Nu am fost un ticălos, un cartofor, nu am lipsit nopţile de acasă, nu m-a adus nimeni niciodată de subsiori de prin cârciumi, nu m-a fugărit nimeni de pe …nicăieri, nu am avut conflicte cu legea, am fost tot timpul un om cinstit şi respectat de obşte. Ce-mi reproşezi, că n-am bani ? N-am. Că nu-ţi pot oferi mai mult ? Nu pot.Fii tu mai deştept, mai intreprinzător, mai chibzuit, mai bun părinte cu copii tăi, iubeşte-i tu mai mult, educă-i tu mai bine, fii tu mai mai bun ca mine ; iar…când eu nu voi mai fi şi tu o să ai vre-o problemă cu unul din copii tăi, să-ţi aduci aminte de mine “netrebnicul” şi să-l rogi pe Dumnezeu să te ierte, pentru că uneori m-ai judecat greşit.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania