RECURS LA ÎNȚELEPCIUNE (3)

Adeseori ne-am întrebat de avem curajul de a ierta sau de a ne ierta. Ori de-am putea omite, prin gând, cu sacrificii, din înțelepciune, orice fugă neverosimilă din concret, orice refulare a limitărilor, orice slăbiciune neargumentată.

Iertarea poate reprezenta, individual sau colectiv, o formă a demnității și a spiritului elevat. Sau la fel de bine poate fi considerată definiția elocventă a moralității.

Și chiar de uneori considerăm că este greu și târziu pentru a dărui credit ireversibil, nu ne rămâne decât să ne întoarcem din când în când la valoarea umană pentru care iubirea poate avea și un nume – iertarea.

Neputincioși fiind, limitați, dar totuși într-atât de liberi pentru a răpi esențe, putem cuprinde iertarea, fie că e față de noi înșine ori de cei ce ne greșesc, voluntar sau nu, în cuvintele umile, în vorbele profunde ale celui ce-a iubit „ cu milă și cu groază”, lumina, pentru veșnicie, ADRIAN PĂUNESCU :

 Citatele celebre, cugetările şi aforismele inserate în această rubrică de împroprietărire cu înţelepciune, o arhitectură a gândului, ,,o introducere în bunătatea timpului nostru”, vor face obiectul unui volum pentru ,,minte, inimă şi învăţătură”, intitulat sugestiv ,,Recurs la înţelepciune sau manual pentru umanizarea pustiului”, care va fi editat într-o ediţie de colecţie pentru bibliofili sub egida ASOCIAŢIEI CULTURALE ,,REGAL D`ART”.

Lili Bobu