Teona SCOPOS

RUGĂ  PENTRU  SATUL  ROMÂNESC

Mă rog să fie bine și pace peste sat,
În suflete să fie un dram de nemurire  –
Să piară răutatea și ura-n omenire ,
Să fie omul bun, cinstit și cumpătat .

Aveam un cult, pe vremuri,pentru țăranii toți  –
Știuți sau neștiuți, își venerau pământul ,
Își respectau obrazul , își respectau cuvântul –
Acum e plină lumea de leneși și de hoți .

Poate mai e speranță  –  Ajută-i, bun PĂRINTE  –
Normalul mai există în miezul lor de om –
Să plămădească lutul și roadele din pom,
Să aibă drag de muncă, cu suflet și cu minte .

Acum nu-și dau binețe, dar se pândesc perfid  –
La cârciumă se-adună bârfind pe fiecare  –
N-au apă în fântână, pe masă n-au mâncare ,
Pământul din străbuni e gol și părăsit .

Se bat prin tribunale frați și părinți de-a valma  –
Împart grădini pustii și garduri fără porți,
Înjură pe cei vii , înjură pe cei morți ,
Dreptatea o-nțeleg cu pumnul și cu palma .

Puținii cu credință și harnici și cinstiți ,
Sunt, pentru gura lumii, doar oameni de ocară  –
Furați de proprii semeni, li-i viața prea amară,
Trăind împovărați, trăind batjocoriți .

Ajută , DOAMNE , omul care sfințește locul,
Ajută-l pe cel drept să fie pildă bună  –
E lumea înnrăită, vulgară și nebună,
Cu iad în loc de suflet , arzând mai rău ca focul .

Ajută să răsară grăuntele de bine,
Ajută-ne, PĂRINTE, să ne-nțelegem rostul  –
Cu greu pricepe lumea cât cântărește costul
Trăirii în hoție, în lene și rușine .

Ajută omul drept să poată înflori,
Ajută-l să răzbească și respectat să fie  –
Sădește în român iubirea pentru glie,
Să știe hora-n sat și dragul de-a munci .

Să fie omul bun, cinstit și cumpătat,
Să piară răutatea și ura-n omenire,
În suflete să fie un dram de nemurire  –
Mă rog să fie bine și pace peste sat.