Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Să mai râdem cu… CaLancea. PANA DE CAUCIUC

calanceaTraian CALANCEA

PANA DE CAUCIUC

 

Veronica era fudulă tare.Mâine va face prima ei cursă la judeţ, în calitate de proaspăt şofer, la volanul Daciei noi-nouţe, luată de iubitul ei soţ drept cadou pentru obţinerea carnetului de conducere, sau mă rog, ca să-şi mai astupe din păcate şi să mai astupe puţin gura bogată a nevestii, care nu-l slăbea deloc indiferent ce ar fi făcut.N-a putut dormi toată noaptea de fericire, gândind ce impresie va face lumii, văzând-o la volanul maşinii.Îşi stabilise şi o prietenă cu care să meargă la cumpărături sau doar aşa în „bembereală”. Veronica, o femeie tânără şi frumoasă, dar alintată de soţ, devenise cam obrăznicuţă (ziceau unii) , permiţându-şi faţă de toată lumea un limbaj şi un comportament puţin cam lejer, fără a ţine seama de calitatea persoanelor cu care discuta..Fiind şi frumoasă, şi gospodină şi….soţia ştim noi cui, i se iertau toate, căci practic nu făcea rău la nimeni şi era o prezenţă agreabilă pentru cine ştia să discute cu ea.. Lucra la Fabrica de Confecţii din localitate, dar acum pentru că avusese şi examen de conducere şi curăţenie generală în apartament, îşi luase concediu.

Plouase toată noaptea dar dimineaţă răsărise soarele şi se anunţa o zi de toamnă plăcută.Veronica a scos maşina din curte, în faţa casei şi o lustruia zor nevoie, deşi era curată . În sfârşit apăru şi Teodora prietena ei, cu care hotărâse să facă plimbarea.

-Bună dimineaţa, doamnă! Ce elegantă, suntem…
-Neaţa ! Mergem?
-Mergem, dragă.Mai merge cineva?
-Nu dragă , doar noi două.Deocamdată e în rodaj şi nu trebuie încărcată prea tare.
-Vai tu, pe toate le ştii…
-Păi cum? Nu ştii cu cine stai de vorbă.Hai sus!

Se instalară confortabil, porni motorul, îl bârnâi un pic cum fac şoferii deobicei, apoi cu o zmuncitură ( ce vreţi, aşa-i la început ) o luară din loc.Până la ieşirea din localitate, Veronica nu rată nici o groapă cu apă, împroşcând în toate direcţiile.Cineva, dintr-o maşină, îi făcu un semn s-o lase mai domol, dar Veronica după ce-i „închină” ceva de mamă, o călcă mai abitir pe acceleraţie, de ziceai că-i avion.

-Las-o soro mai încet, scânci Teodora.
-Vezi că te dau jos, nu vezi ce drumuri mizerabile avem? Doamne, vin alegerile la primărie, poate o avea lumea asta atâta minte să aleagă un primar mai gospodar, care să repare măcar drumurile din oraş.
-Nu spera degeaba, căci ai să te cruceşti cine o să iasă.Ce, crezi că acum îi mai triază cineva, îi opreşte cineva pe nebuni ori pe delicvenţi, pe proşti ori pe tupeişti, de a candida? Dacă trăia  oligofrenul Chebzoi, avea şi el dreptul de a candida.
-Şi ce te deranjează? Lumea alege, şi ce au ales, aia au.
-Vezi că te contrazici? Păi ce spuneai mai înainte, că de o să aibă lumea minte….Şi fii convinsă că lumea n-are…şi că nu suferă doar ei, acei beţivi sau inconştienţi care au votat aiurea, ci suferă o comunitate întreagă.
-Vai tu, ce  pricepută eşti la politică.Când o să ajungi în guvern, să insişti să se schimbe legile şi să le ceară candidaţilor măcar un certificat de bună purtare …de la Jilava.
-Vezi-ţi de volan, madame, că şi tu ai votat aiurea, ştiu eu….
Râseră cu poftă.Ieşită la drum bun, Dacia torcea liniştită spre satisfacţia deplină a Veronicăi.
-Ei, cum îţi place?
-Aşa da! Acum chiar că zic că eşti şoferiţă adevărată.

Femeile, sporovăiră de toate pentru toţi, până ajunseră la judeţ.Acolo făcură câteva cumpărături şi apoi intrară ostentativ într-un bar de lux să servească o cafea.

-Două cafele, vă rog! , comandă Veronica.
-Mai doriţi ceva la cafea, suc, ciocolată, o tărie mică?
-Mda.Un suc şi…un coniac mic, că eu sunt cu maşina, mai adăugă Veronica aruncând cheile pe masă ca să facă impresie.
Stând la taclale, la cafea, nici nu observară cum trecu timpul.
-Uite, Dora, se înorează iar..Hai să mergem să nu ne prindă ploaia.Mi-e cam frică de multă ploaie.
-Bine, mergem.

Se îmbarcară, îngrijorate de starea vremii.Veronica, deşi începătoare, îşi dădea seama ce înseamnă să conduci pe o şosea udă, mai ales toamna când tractoarele care ieşeau de pe tarlale,  aduceau noroi cu nemiluita, sporind riscul unui derapaj. La ieşirea din oraş, văzură un tinerel care făcea semne disperate la toate maşinile care treceau, semn că se grăbea să ajungă undeva.

-Vero, hai să-l luăm.
-Îl luăm, să fim mai mulţi la drum, acceptă şi Veronica, oprind maşina.
-La Scăieni ?
-La Scăieni.
-Urcă sus şi pune siguranţa la uşă să nu te pierdem pe drum, că te-om plăti de bun, îl luă în primire Veronica.

Demarară cu grijă şi merseră încet mai tot drumul.Pe drum nu se putură abţine de la discuţii.

-Când termini concediul Veronico?
-Azi.
-Şi de mâine te duci la lucru?
-Nuu, că n-am terminat curăţenia şi apoi la noi e un balamuc cu schimbarea conducerii, că nu mai ştie nimeni cine e prezent şi cine lipseşte.I-am spus inginerei, e suficient.
-Şi cine va fi director?
-Un bucovinean de pe la… mama cucilor.Naiba ştie?
-Şi ce caută el tocmai aici?
-Păi o fi crezut că a dat peste proşti… a venit să se îmbogăţească pe pielea regăţenilor; după cum, s-ar putea să fie şi om de treabă.
-Vedeţi voi pe dracu cu bucovineanu….
Se auzi un zgomot suspect şi o hârâială înfundată, dar Veronica nu-i dădu importanţă.
-Aveţi pană, doamnă, zise tânărul de pe bancheta din spate.
-Ce pană? Vezi-ţi de treaba dumitale.
-Coborâţi şi vedeţi!

Veronica opri maşina, coborâ şi se uită roată în jurul maşinii. Auziră o înjurătură „bărbătească”.

-Flăcău, te pricepi să faci o pană?
-Da doamnă!
-Păi, hai, treci la treabă că ne prinde amiaza şi s-a pornit şi ploaia.

Tânărul se dădu jos şi se apucă gospodăreşte de treabă în timp ce damele noastre dezbăteau în continuare probleme mondene, aşezate confortabil în maşină, la adăpost de ploaie.După ce termină, ceru din interior o cârpă, se curăţă sumar pe mâini şi pe hainele elegante şi intrând înăuntru dădu semnal de plecare.

-Gata!
-Gata, aşa de repede ?
-Da, putem pleca.
Plecară şi ajunseră fără alte incidente.
-Flăcău, unde te las?
-Mai aproape de primărie.
-După accent, nu eşti de prin zonă.
-Aşa e, sunt de la munte.
-De unde ştii să faci pene de cauciuc.?
-Am şi eu maşină, dar acum e la reparat.
-Aşa de tânăr şi ai maşină? Unde lucrezi?
-La Fabrica de Confecţii.
-La noi la fabrică? Şi ce faci acolo?
-Sunt…noul director, doamnă.



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5