Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Salonul de Primăvară – pictură, grafică şi vitralii Tiffany

Median,GhPrimit pentru publicare: 27 febr. 2016
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Editor: Ion ISTRATE
Publicat: 27 febr. 2016

 

 

  Salonul de Primăvară –  pictură, grafică şi vitralii Tiffany           

                                                      

                          Sâmbătă, 20 februarie, în spaţiul generos al Galeriilor de Artă „Ştefan Luchian”, s-a deschis Salonul de Primăvară, manifestare expoziţională organizată de Filiala Botoşani a Uniunii Artiştilor Plastici din România. În cadrul acestuia, pe simezele renumitei expoziţii botoşănene, şi-au expus lucrările de pictură, grafică şi vitralii Tiffany un număr de 20 de artişti plastici din Botoşani, Dorohoi, Săveni, precum şi din judeţele Suceava şi Bacău şi din Italia, fapt ce-i dă o importanţă cu totul deosebită.

Manifestările artistice organizate sub titulatura pe care o poartă şi cea de faţă, sunt prilejuri de bilanţ, de apreciere a progreselor făcute de artiştii plastici integraţi unui grup care periodic, îşi prezintă creaţiile publicului amator de artă, de cât şi cum aceştia s-au integrat vieţii culturale naţionale şi celei internaţionale. Din toate aceste puncte de vedere, se poate aprecia că artiştii plastici botoşăneni sunt într-o continuă creştere şi afirmare, că reprezintă un grup de creatori aflat în prim planul vieţii culturale şi mai cu seamă că, în ciuda greutăţilor de tot felul cu care se confruntă, merg mai departe, captând şi reţinând atenţia iubitorilor de frumos şi criticii de specialitate. Faptul că la actualul Salon s-a consemnat participarea unor plasticieni din alte judeţe ale ţării şi din străinătate, dovedeşte odată în plus, adevărul celor consemnate mai sus.

Un prim aspect asupra căruia ne vom opri, este cel privind numărul de participanţi, constatând cu satisfacţie, că acesta este mai mult decât dublul celui de la ediţia anterioară. Acest fapt se datoreşte, în primul rând afirmării unui număr sporit de plasticieni, a căror prezenţă în cadrul manifestărilor expoziţionale a devenit tot mai activă, dar şi conducerii Filialei Botoşani a Uniunii Artiştilor Plastici, care a cultivat un climat de înţelegere şi conlucrare între membrii acesteia.

În privinţa expozanţilor, se impune, înainte de toate, evidenţierea celor al căror nume, dată fiind frecvenţa cu care apar în manifestările expoziţionale, este foarte cunoscut în rândul iubitorilor de frumos: Florin Prodan, cel mai bun peisagist botoşănean al momentului, ale cărui lucrări inspirate din mediul rural, se remarcă prin liniştea, calmul şi armonia pe care o degajă, George Şpaiuc, un maestru al culorii, remarcabil în această expoziţie, mai cu seamă prin peisajele redate – Centrul vechi al Botoşanilor şi Mănăstirea Vorona – şi  Marcel Alexa, care rămâne, inevitabil legat de vechiul Botoşani, pe care, şi cu această ocazie, îl aduce în faţa iubitorilor de istorie şi de frumos.

Un grup important de artişti, rămaşi, în ciuda tentaţiei de a încerca genuri care, ipotetic, le pot asigura un acces mai lesnicios spre notorietate, au rămas în zona picturalului, atrage atenţia prin creaţiile   lor, majoritatea tablouri pe pânză. Aurel Azamfirei, Talida Grunzan, George Burlacu, Gheorghe Huivan, Anca Larionesei, Lila Lungulescu, Veronica Mocanu, Silviu Babii, demonstrând, prin lucrările expuse, că reprezintă nume de care trebuie să se ţină seamă în orice evaluare a plasticii botoşănene actuale. Nu putem să nu apreciem creaţiile concitadinei noastre, Daniela Caraman, stabilită în Italia, care ne aduc, prin coloritul lor, căldura şi lumina spaţiului mediteranean.

Remarcabil ni se pare faptul că Botoşanii au, în sfârşit, artişti care pot să se recomande ca portretişti. Între cei care au expus lucrări cu această tematică, o remarcăm, în primul rând pe Aida Şuster –Boţan, ale cărei gravuri, care amintesc de arta renascentistă, redau portretele unor figuri emblematice ale ortodoxismului românesc: părinţii Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Paisie Olaru şi Petroniu Tănase. Dincolo de surprinderea trăsăturilor psihologige ale celor redaţi în minunatele sale tablouri, artista trebuie apreciată pentru ideea de a aduce acum, în faţa privitorilor, într-o perioadă de mari frământări pe care o traversează societate românească, figurile unor adevărate repere ale moralităţii, pe care ar trebui să le urmăm, pentru a reveni la starea necesară unei vieţi normale.

Interesante, prin stările sufleteşti pe care le exprimă, sunt portretele semnate de Emil Caranica, un pictor prea puţin cunoscut botoşănenilor, a cărui prezenţă la actualul Salon, sperăm să fie semnalul încadrării sale în circuitul manifestărilor expoziţionale, dincolo de Săveni, unde locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea.

Dintr-o altă perspectivă, cea a redării în registru caricatural a unora dintre personalităţilor oraşului, sunt realizate lucrările de grafică ale lui Florin Grosu. Fără a enumera personajele surprinse în tablourile sale, trebuie să subliniem faptul că este singurul artist botoşănean care stăpâneşte arta portretului caricatural, şi credem că, perseverând, extinzându-şi atenţia şi asupra unor celebrităţi româneşti şi participând la expoziţii în marile centre culturale ale ţării, va avea un mare viitor.

Desigur, între expozanţi se află şi artişti adepţi ai abstracţionismului, nonfigurativului, impresionismului sau geometrismului. În ordinea genurilor enumerate mai sus, îi amintim Valeriu Gorgan, Daniela Caraman, Leonard Melisch şi Victor Foca, ultimul, demonstrând prin cele două tablouri de grafică pe calculator expuse, că îşi continuă proiectul început în urmă cu peste trei decenii, de a demonstra că geometrismul, având la bază punctul de aur, este una dintre manierele de viitor ale picturii.

Un ultim aspect asupra căruia intenţionăm să ne oprim, şi o facem cu o deosebită plăcere, este prezenţa, între expozanţi, a Lizicăi Sandu, care expune un important număr de lucrări realizate în tehnica vitraliilor Tiffany.

Concluzionând, putem afirma că Salonul de primăvară al artiştilor plastici botoşăneni reprezintă un obiectiv care nu trebuie ocolit de iubitorii de frumos, o manifestare de ţinută, onorată la vernisaj de un public numeros şi avizat, care cu siguranţă, în cele 20 de zile cât va fi deschisă, va constitui unul dintre principalele puncte de interes pentru botoşăneni şi pentru cei care vor ajunge aici.



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5