Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
SATUL NATAL
Teodor EPURE
SATUL NATAL
Satul meu se năştea
când cerul surâdea,
când faţa pământului se schimba,
soarele ne lumina
şi ne încălzea cu raza sa.
Satul meu e pământul apărat
de mâinile bătătorite
în vremurile îndepărtate,
e pământul lucrat
de mâinile curate
în timpurile liniştite,
e pământul ce şopteşte
povestea bătrânilor
din oda imaculată a iernilor,
e pământul ce povesteşte
destinul intelectualilor
din vremurile când apele curgeau
în ritmul doinelor.
E satul cu dealuri rotunde
şi domoale
cu salcâmi care spun balade,
e satul cu cerul plin de stele
pe care mereu le privesc
cum strălucesc
şi mă înalţ cu cerul în ochi
şi cu satul meu în palme
când raza unei stele
traversează dorul inimii mele.
Aici ,de două mii de ani răsar florile,
aici,s-au pângărit grânele,,
aici ,fiecare copac,fiecare izvor
îşi au originea lor,
aici,sătenii stau cu privirea mereu trează
căci timpul îi muşcă discret încă de la amiază.
de aici cu pricepere şi bărbăţie
ei smulg pământului întreaga bogăţie.
Bătut de ploaie deasă şi de vânt,
te slăvesc drag sat în cânt,
te iubesc şi te ador
căci eşti vatra mea de dor,
leagăn sfânt mi-ai fost
şi în faţa ta mă închin sfios
Din satul unde m-am născut
cu sufletul viu şi împătimit
aş vrea să zbor
şi să mă înalţ mereu
să te strâng în braţe ,satul meu.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania