SONETE
Autor, Ion N.PANAITESCU

Scrisoare din cartea de latină.

Acum nu se mai scriu scrisori şi nici nu sé
expediază cărţi poştale, roze plicuri,…
Acum se scriu şi se vorbesc nimicuri,
pe mail, pe fax, mobil si s.m.ś.

Astept ,,un plic” din timpurile duse…
Poştaş e melcul – edecar la dricuri…
(În cochiliá lui, pe sub porticuri,
în razele de lună, sunt expuse

tablouri cu priveliştea sublimă
a unui sat din Nordu-ndepărtat
unde, se pare că, traieşte o fată

care traduce, din cartea de latină,
un text savant şi greu de descifrat,
despre ce n-á fost sa fie… Niciodată!)

SONET 2

În insula cu cel mai nordic port,
Trăieşte o insectă – omidă cântăreaţă
Ce bea nectarul florilor de gheaţă –
Un flutur, pe aripi cu cap de mort.

Baricadat în sloiuri ca-ntr-un fort,
Molâu şi tandru, -i condamnat pe viaţă
Să-mpingă noaptea către dimineaţă
Cu aripa lui, în colosal efort

Astfel de zbor, însă, ar putea să fie
Izvor de fenomene meteo fatale.
Se cade, aşadar, ca forţele armate

Să facă uz de armele mortale
Spre a ucide aducătorul de vipie …
deşi, când tu clipeşti se-ntâmplă toate …