Tableta (de Martie)

MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE…

Autor, Vasile LEFTER

 Vestitul Pan, sătul de frigul iernii, simte aerul proaspăt al venirii primăverii, invitându-ne la meditaţie: ” Picurii de rouă-s mari si calzi, / corniţele mijesc, / iar mugurii sunt plini. / Să fie primăvară?”(Lucian Blaga: ”Pan”).

E 1 Martie, Sărbătoarea Mărţişorului! E primăvară. Odinioară, 1 Martie era prima zi din an. Se celebra Matronalia – serbările lui Marte, ziua forţelor naturii, a primăverii, a agriculturii. Şnuruleţul alb-roşu se dăruia înainte de răsăritul soarelui, şi la copii şi la tineri.

Cele două culori , alb şi roşu, simbolizau trecerea de la iarnă la vară. Cântecul cucului sau înfloritul cireşului erau semne că iarna s-a terminat.

Limbajul nonverbal al mărţişorului continuă să transmită iubire şi speranţă într-un nou început.

Românii au transformat sărbătoarea mărţişorului într-o zi de omagiu adus mai ales uneia dintre minunile universului: femeia. Primesc mărţişoare fetiţele, domnişoarele, soţiile şi mamele ca un delicat semn al iubirii. Purtat la piept sau ca brăţară la mână, misteriosul talisman e menit să aducă noroc.

Nu poţi vorbi despre mărţişoare fără să-l răsfoieşti pe Arghezi, care semnează un ciclu de poezii pe aceeaşi temă:  „Mărţişoare” .Câteva versuri, selectate aleatoriu, transmit fiorul acestei  originale tradiţii venite de la strămoşii noştri romani: ”Am uitat / Să culeg şi să opresc / O strachină din argintul ceresc…/ Trezeşte-te, haide, din somn si din puf,      / Gâdilată-n ochi de un zuluf / În care bate soarele.  /Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele…”

Un mărţişor şi o floare pot deschide inima oricui. Dacă miraculosul şnur este însoţit şi de slove scrise cu meşteşug, bucuria primitorului este unică: ”Umblă-ncet, ia-i mâna-ncet, / Mută-i-o încet / Să nu se deştepte…/ Şi-n cuprinsul palmei drepte, / De zintâi de marte, / Pune-i mărţişor o carte.” (Tudor Arghezi:„Frageda”).

Mărţişoare, mărţişoare!