ESEURI
Autor, Cezar VASILESCU
Eseu cu… ghinioane
E un paradox pe care cu greu îl recunoaştem: râvnirea stării de normalitate ca un modus vivendi optim. Dar având microbul jocului în noi, cochetăm cu balansarea între noroc şi neşansă, deşi se ştie că terezia ghinionului se va înclina. Când norocul îi ocoleşte, unii şi-l forţează. Fie şi prin efracţie. Un hoţ din Detroit a avut proasta inspiraţie să-şi ia câinele cu el la un jaf. Obligat să dispară precipitat de la ,,locul faptei”, n-a ezitat să-l părăsească. A fost suficient ca poliţiştii să-i comande câinelui...