Oraşul imposibil  Autor, Georgică MANOLE Mă trage de mânecă orașul, Un spray cu miros de canale Mi se pulverizează în nări, O varză mi se sinucide în brațe, Eu nu pot prepara decât varză cu idei, Cerșitorul din colț îmi dă o bancnotă, Bustul poetului care coboară Invitându-mă să-i iau locul. Pe soclu mi-e mai greu să urc, În piață imperceptibil simt Mirosul reavăn de iarbă.  

O ŞANSĂ PENTRU DUMITRU LAVRIC Când Dumitru Lavric şi-a început meticulosul studiu despre corespondenţa dintre Eminescu şi Veronica Micle, studiu care se publică în serial în „Luceafărul”, mi-am amintit de anii de liceu când distinsul nostru dascăl de română, profesorul Vasile Lefter, ne tot repeta: „N-o să-l înţelegeţi niciodată pe Eminescu dacă nu citiţi şi corespondenţa, atât cât este publicată, dintre el şi Veronioca Micle”. Cu ceva timp în urmă m-a surprins şi o părere a unui scriitor, gazetar şi analist politic considerat mai „rece” în ceea ce... 

ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU… DUMITRU LAVRIC Georgică Manole: Ce ar trebui să se scrie despre Dumitru Lavric într-un „Dicţionar de folclor”? Dumitru Lavric: Dacă întrebarea se referă la un dicţionar al folcloriştilor, încep prin a face mărturisirea că am motive să consider un astfel de instrument cultural ca fiind inutil la modul absolut, insectar inexpresiv expunând într-un stil lipsit de individualitate date străine de adevărata personalitate a folcloristului – fiinţă ambiguă, amfibiu trăitor în două universuri: se formează ca intelectual pe coordonatele culturii... 

ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU … EMIL KARANNICA Georgică Manole: De ce te numeşti Karannica şi nu Ionescu, sau Popescu, sau…? Emil Karannica: Nimic nu-i întâmplător în Univers. Nu cred în hazard şi nici în teoria hazardului. În actuala mea existenţă pământeană s-a hotărât să mă numesc aşa, Karannica. De acolo, din nordul Greciei, din Veria, aflată la doi paşi de Verghina unde se găseşte mormântul lui Filip al Doilea al Macedoniei, a trebuit să vină tatăl meu Nicolae aici, în nordul Moldovei, s-o cunoască pe mama mea Maria, ca apoi să apar eu pe lume, într-o splendidă... 

ZECE ÎNTREBARI PENTRU… CRISTIAN BĂDILIŢA Georgică Manole: Guvernele şi ministerele de resort alocă tot mai puţine fonduri pentru proiecte culturale, justificând gestul prin existenţa crizei. Credeţi că a venit vremea „elanurilor individuale ca principalul efect cultural în lume”? Cristian Bădiliţă: România e în criză de la 23 august 1944. Criza actuală nu face decât să justifice incompetenţa noilor-vechi guvernanţi. E mană cerească pentru lichele şi incompetenţi. În Franţa bate aceeaşi criză, dar n-am auzit să se fi tăiat salarii ori să se fi redus numărul...