Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Tainele creierului uman. Interviu cu Dumitru Constantin Dulcan

Petcu,TudorPrimit pentru publicare: 31 oct. 2016
INTERVIURI
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 31 oct. 2016
Redactor ediție: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

 

Tainele creierului uman. Interviu cu Dumitru Constantin Dulcan


1. În primul rând, consider că ar fi foarte interesant dacă ați putea evidenția care ar fi diferența dintre religie și spiritualitate și în ce măsură poate fi religia un vector al spiritualității?
Religiile sunt sisteme de credințe, concepte, dogme și ritualuri formate în jurul unor forțe supranaturale cărora li se atribuie originea și protecția adepților săi.
Religiile au ca fundament o doctrină pe care o consideră a fi revelată și transmisă printr-un personaj intermediar, apreciat a fi un mesager al Divinității.
Având o doctrină proprie, fiecare religie funcționează ca un sistem închis, limitat doar la adepții săi.
Spiritualitatea este denumirea generică a culturii ce nu trebuie să fie confundată cu conceptul de spiritualism, care este o filosofie opusă celei materialiste, susținând originea spirituală a Universului.
Și spiritualismul atribuie deci o sursă spirituală sau divină lumii ca și religia, dar nu cultivă aderență la o religie ca sistem închis, permis doar adepților săi, ci cultivă idea acceptării tuturor oamenilor ca ființe cu drepturi egale, indiferent de apartenența la o religie sau alta. Spiritualismul transcende religia, politica și geografia.
Fizica modernă oferă un argument științific spiritualismului prin extinderea discursului științific dincolo de substanță, de materia propriu zisă, accesibilă percepției noastre, la nivel de câmp cuantic unde nu este decât energie, informație și ceea ce marele mentor al fizicii cuantice, Max Planck, a numit „Mintea Materiei”, care generează încontinuu din energie toate formele existente. Așa dar, fizica cuantică aduce în aria științei ideea că la originea tuturor lucrurilor există o energie prezentă în câmpul cuantic, inaccesibilă percepției noastre.
Din dubla ipostază de undă și particulă, noi percepem doar aspectul de particulă, de materie, de substanță. Ne creăm deci propria noastră realitate.
În sensul de substanță, materia nu există. Densitatea pe care o percepem este dată doar de densitatea particulelor care se exercită cu puterea unui adevărat vortex. Se și spune că în momentul când atingem un corp fizic în realitate nu atingem suprafața sa ci stratul de energie de la suprafața sa.

2. Care ar fi principalele temeiuri ce ne-ar putea determina să vorbim despre funcțiile spirituale ale creierului uman și cum are trebui percepute aceste funcții ?
Există o funcție spirituală, etică a creierului uman.
Am descris în 2008 ceea ce am numit codul etic al creierului, plecând de la observațiile științifice ale lui Richard Davidson de la Universitatea Wisconsin-Madison.
Acest cercetător a constatat că emoțiile, sentimentele și cuvintele cu semnificație pozitivă activau prevalent zona prefrontală stângă, iar când acestea aveau o semnificație negativă activau prevalent aria prefrontală dreaptă.
Un exemplu : La expresia „Ești frumoasă”, se activa aria prefrontală stângă. La afirmația : „Ești urâtă”, se activa aria prefrontală dreaptă dar cu o viteză de percepție cel puțin de două ori mai mică. Se întâmplă ca și cum creierul ar refuza să accepte prelucrarea unei informații jignitoare. Acestea erau datele de care am dispus când mi-am pus întrebarea cine face această selecție etică. Creierul este doar o masă de carne, în ultima instanță. Răspunsul părea să fie unul singur : conștiința. Doar conștiința poate avea prin sine criterii de evaluare morală.
Este simplu să gândim mai departe că dacă suntem creația Universului și au fost puse în noi criterii de comportament etic înseamnă că Universul însuși se sprijină pe o lege morală, cea a binelui, a generozității iubirii și a compasiunii pentru semeni, a respectului pentru natură și pentru Sursa noastră de existență.
Dar de ce au fost puse în structura noastră aceste criterii de comportament ? Pentru a ne proteja sănătatea proprie și sănătatea socială, în sensul nevoii de armonie în relația cu semenii.
Tot ceea ce gândim are un suport biochimic și un suport neuronal. Fiecare noțiune, concept, cuvânt, sentiment necesită o rețea neuronală proprie și o chimie proprie. Cuvintele, emoțiile și acțiunile noastre devin celulele noastre, structurile noastre anatomice, devin biochimia sângelui nostru. Este de la sine înțeles că gândurile noastre cu semnificație pozitivă au un efect favorabil sănătății și invers, cele cu semnificații negative au un efect nociv pentru sănătatea noastră. Toate gândurile și acțiunile noastre pozitive exprimate prin iubire, compasiune, generozitate, calm, optimism, credință, bună dispoziție determină elaborarea de substanțe ca dopamina, endorfinele și oxitocina. Aceasta ultimă a fost numită și molecula moralei sau a înțelepciunii.
Toate gândurile și acțiunile negative determină eliberarea în exces a unor peptide de stres, care prin durata în timp pot genera boli cardiovasculare, digestive etc.
În concluzie, dacă până acum respectarea unor norme de comportament etic era impusă doar de niște convenții sociale necesare bunei conviețuiri sau norme de sorginte religioasă, știm acum, prin evoluția cunoașterii științifice, că acestea sunt înscrise în însăși biologia noastră și condiționează propria sănătate.
Și încă o consecință a gândirii noastre. Gândul este în același timp un câmp fizic, de energie și informație, emis de creier care, aidoma oricărui câmp fizic se propagă în spațiu, însumându-se și înmulțindu-se cu alte gânduri emise pe aceeași lungime de undă de către alte persoane.
Werner Heisenberg, unul dintre marii creatori ai fizicii cuantice, afirma că gândurile noastre ajung până în cel mai îndepărtat colț de univers. Deducem din nou, că în funcție de ceea ce gândim noi contribuim la armonia funcționalității Universului sau dimpotrivă provocăm disfuncționalitatea sa.

3. Aș aprecia foarte mult dacă ați putea vorbi și despre rolul pe care îl poate avea creierul uman și cum ar trebui percepute aceste funcții ?
Dacă avem capacitatea de a comunica cu astralul ? Da. În permanență comunicăm cu ceea ce numim a fi astralul. În realitatea este dimensiunea spirituală, inteligentă a Universului. Comunicăm conștient, unii dintre noi, cei mai puțini, și inconștient, cu toții.
Niciodată nu suntem singuri. Doar noi credem asta, dar Dumnezeu, mai mult decât sigur, nu este de aceeași părere(!).
Cel mai cunoscut exemplu este Părintele Arsenie Boca. Cel mai mare sfânt pe care l-a avut neamul românesc vreodată, tot așa după cum ne-a fost trimis Mihai Eminescu, poetul unic al sufletelor noastre și cel mai universal român ca putere de cuprindere și exprimare cu mintea sa a infinitului.

4. Dat fiind că în întrebarea precedentă am făcut referire la „comunicarea cu astralul”, eu m-aș raporta și la comunicarea „spiritistă” dintre Bogdan Petriceicu-Hașdeu și Iulia Hașdeu. Care este opinia dvs cu privire la această comunicare, în ce termeni ați caracteriza „Arhiva spiritistă” a lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu ?
Nu au fost în atenția mea astfel de comunicări din mai multe motive și principalul a fost acela al răscolirii unei lumi pe care este bine să o lăsăm în odihna în care au fost chemați.
Referitor la comunicările marelui enciclopedist Bogdan Petriceicu Hașdeu, cu fiica sa Iulia, plecată în tărâmul nemuririi, regret că minți neinformate le-au considerat doar ca un refugiu naiv al unui tată îndurerat de moartea genialei sale fiice. Este de ajun să vedeți arhitectura templului de la Câmpina construit după planul transmis în acest mod și să realizați că nu aparține unei minți pământene.

5. În zilele noastre se vorbește foarte mult despre neuroteologie, disciplina care de un real interes în SUA. Care este viziunea dvs asupra acestei discipline și mai ales asupra felului în care este ea explicată de către Andrew Newberg ?
Neuroteologia este un termen, fericit ales, împrumutat de la Aldous Huxley, folosit de scriitor într-un roman.
Aducerea în realitatea științifică i se datorează lui Andrew Newberg, de la Universitatea din Pennsylvania, SUA, desemnând ca obiect al Neuroteologiei identificarea mecanismelor cognitive care mediază experiența religioasă.
Iona Miller (2008) aduce completări propunând ca prin cercetările din domeniul neuroteologiei să se realizeze o abordare holistică a relației dintre știință și religie acordând un egal respect ambilor termeni. Este în această exprimare o rară onestitate. Această atitudine ar trebui să o aibă toți oamenii de știință chiar și când nu sunt de acord cu ceva. Nu cu furie putem convinge, ci cu argumente obiective și nu subiective.
A. Newberg afirmă că părem să fim programați pentru credință prin structurile noastre biologice. Experiențe pe loturi de călugărițe carmelite, efectuate la Universitatea din Montreal – au evidențiat între alte observații și o activare a unei arii din lobul temporal drept în timpul concentrării pe ideea de contact cu Divinitatea, numită și „Punctul lui Dumnezeu”.
Eu cred că nu toți avem această programare sau cel puțin, în perioada de ateism vehement, nu avem activată încă gena credinței, necesară pentru conectarea rețelei neuronale care ar trebui să proceseze informațiile din domeniul religiei. Aceste persoane găsesc explicațiile ipotetice ale științei ca fiind suficiente pentru a se înțelege pe sine și originea lumii. Trebuie de asemenea spus că puțini oameni au șansa de a li se oferi experiențe ce țin de o altă dimensiune decât cea a realității concrete. În cele din urmă, în opinia mea, nu este important ca neapărat să fii religios și să te comporți ca și cum nu ai fi, ci poți să fii ateu dar să ai un comportament de îngăduință și de respect pentru toți oamenii. Aceasta este cred, esența lucrurilor.

6. Cât adevăr exprimă din punctul dvs de vedere afirmația conform căreia ceea ce face în această lume reprezintă de fapt ceea ce ne amintim din astral ?
Da, se spune că venim aici cu majoritatea informațiilor necesare pentru a ne împlini destinul. Poate că nu atât informațiile ne vin din astral, cât predispozițiile pentru însușirea și cultivarea anumitor informații pe care le putem fructifica în realizări personale sau în opere creatoare.

7. Dvs ați scris și ați vorbit în nenumărate rânduri despre noua spiritualitate, sintagmă ce mă trimite cu gândul și la ceea ce Eckhart Tolle numește „Noul Pământ”. Când credeți că această nouă spiritualitate ar putea lua naștere cu adevărat pe Pământ și să îmbrace forma unui mod de viață ?
Noua Spiritualitate, în concepția mea, presupune cultivarea acelor valori etice necesare protejării propriei sănătăți și a armoniei sociale într-o lume a diversității biologice, psihologice, economice și mai ales, religioase.
O numesc o Nouă Spiritualitate pentru că se bazează pe o Nouă Știință care s-a conturat începând din ultimul sfert al secolului abia încheiat.
Din Noua Știință, cum a denumit-o David Wilcock, fac parte experimentele morții clinice, multe studiate cu mijloacele științelor actuale, principiile fizicii cuantice care intră în atenția mass-mediei, îndeosebi din 1992. Intră de asemenea, Psihologia Transpersonală care se conturează în anii 1970 – 1980.
Toate aceste achiziții în cunoaștere ne spun că om și univers nu suntem doar entități fizice efemere, ci și entități spirituale, care aparțin unui Univers spiritual infinit, că am venit aici cu un rost, cu un sens și anume de a experimenta condiția fizică și a învăța lecția acceptării tuturor semenilor noștri.
Toți comentatorii care se referă la conflictele lumii actuale, ne spun că singura cale de evitare a riscului de autodistrugere este aceea a unei alte gândiri, alte paradigme și anume aceea a edificării unei conștiințe spiritualizate, a saltului de la inteligența distructivă la înțelepciunea salvatoare.
Ce șanse avem să ne schimbăm ? Nu știu. Știu doar că dacă persistăm să credem că democrația înseamnă această continuă bălăcăreală reciprocă în numele unor interese meschine, dacă vom continua să trăim în falsitate și agresivitate fără să înțelegem că lumea este sufocată de circul care i se oferă drept normalitate, vom dispărea cu toții. Pământul nu mai are răbdare. Și ar fi trist să se purifice prin trimiterea în neant a ființei care îl otrăvește.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania