Dorina RODU

Tărâmul Imaginaţiei

Un ţinut uitat de timp,
În care copilăria nu cunoaşte vreun anotimp…
Un ţinut uitat de noi,
Pe care-l lăsăm în umbră, acoperit cu reci ploi…

Un tărâm în care,
Luna-i a magiei stăpână…
Un tărâm în care,
Nimic nu e ceea ce pare…

Acolo, amurgul stacojiu
De răsăritul blând nu se despleteşte,
Iar romantisul cu simbolismul se-mpleteşte,
În umbrele unui crepuscul purpuriu… mereu viu.

Un univers în care magia-i aievea
Şi muzele zburdă, glas să-i dea,
Desenând diafane deziluzii,
Poeţilor care cred în iluzii.