ÎNVĂȚĂTORUL

Plugar al sufletelor și al speranței,

A aruncat sămânța științei,

În pământul reavăn și roditor,

Deschizând ochii minții tuturor.

Vorba lui ca mierea a umplut stupii,

Din sufletul dragilor săi copii,

Și din lumina lui a dat lumină,

Iar duhul le-a insuflat veste bună.

Patru ani de-a rândul învățătorul,

A îngrijit mlădița unui pom,

Chiar de-l încerca ades amarul,

El știa că dă societății un OM.

Soarele care luminează țara,

Răsare ades din inima lui,

Respiră și inspiră lumina,

Împlementată-n mintea copilului.

ȘI-a sacrificat întreaga sa viață,

Nobilei meserii cu drag aleasă,

A creat cărare luminoasă,

Tinerilor să se-ntoarcă acasă.

Cu înfățișarea lui senină,

Și cu ochi cerești grei de lumină

A stat la vorbă cu oameni și stele,

ȘI-ascultat cântecul vâslit cum geme.

A urcat toate treptele vieții,

Ca un soare îndrăgit de lume,

Ajungând în ceasul dimineții

Să culeagă roade o mulțime.

Cu suflet mare și gândul curat,

A dat mereu tuturor un sfat ,

S-aibă zile vegheate de CEL DE SUS,

În clipa când lumea se pierde prin vis.