Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Teodor EPURE: PRIVIGHETOAREA
Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
PRIVIGHETOAREA
Când pe bolta senină soarele a răsărit
Păsările călătoare încă nu s-au trezit,
Priveghetoarea de pământ uşor s-a dezlipit,
Penele şi le-a scuturat şi-n văzduh s-a-nălţat.
Văzduhul o chema spre înălţimea cerului
Unde nu s-auzea cântecul pitpalacului
Şi de raza soarelui mereu îndrăgostită,
Urcă valurile limpezi tot mai fericită.
Sus, trilurile ei ca o cascadă răsunau,
Şi peste întregul văzduh răzbăteau
Glasul dulce omenirea întreagă a vrăjit
Şi de atunci pasăre măiastră a devenit.
Dar raza de soare o cheamă către înălţimi
Să umple văzduhul şi câmpia cu triluri noi,
Să înalţe melodiile dulci pân-la soare
Până când raza va fi tot mai strălucitoare.
Când pământul pare în stare de somnolenţă
Glasul ei fermecător tot mai sus se înalţă,
Ea stă trează şi cântă adesea până în zori
Până când veselul soare s-ascunde printre nori.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania