Teona SCOPOS

IAD PĂMÂNTEAN

Crapă stânca-n munte, se frământă marea –
Soarele e lavă din vulcan astral –
Fierbe apa-n matcă, fierbe și la mal –
Cerul clocotește, clocotește zarea.

Iadul nu-i doar foc , iadu-i și furtună –
Diabolici nori negură revarsă –
Peste țara-n flăcări , peste țara arsă,
Ploi și vijelii din neant se-adună.

Valuri fără noimă trag de cer în jos –
Mult și la-ntâmplare grindina lovește –
Iadul pe pământ crește și tot crește
Un potop de ape crunt și nemilos .

Vieți se duc la vale, apă și noroi –
Casele se farmă drumurile pier –
După nori și ploaie, iar e foc sub cer,
Munca de o viață… resturi și gunoi.

Cine-i vinovat ? Vina cine poartă?
Cine,fără noimă,mușcă din PĂMÂNT?
Cine a uitat de ce-i bun și sfânt?
Omu,dar nu cel oropsit de soartă.

Lacomii puterii dau legi multe,multe,
Umilind pământ,viață și natură –
Ei se-mbogățesc… restul doar îndură…
Se frământă marea,crapă stânca-n munte.