Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Traian CALANCIA: „Exista soluții”

EXISTĂ SOLUȚII


În familia Petrescu, ambii soți erau fumători înrăiți. Soția Diana a făcut un efort deosebit și s-a lăsat de fumat. Într-o dimineață, după ce toată noaptea tușise îngrozitor, s-a hotărât. Și-a informat soțul că are de gând să se lase de fumat. El a râs persiflând-o :
–Vezi de nu ! Te-ai mai lăsat de câteva ori până acu, dar nu ai ambiție să te lași de tot.
–Ei, o să vezi că de data asta e definitiv.
A luat o foaie de hârtie și un pix și a scris, mare, subliniind : ,,Mă angajez în fața soțului meu și a copiiilor mei, că începând de azi, nu voi mai fuma și nici nu voi mai pune mâna pe țigări ,, Dorel, citi și rîse cu poftă
–Aiureaaa ! Noi nici măcar nu avem copii.
–Nu avem, dar vom avea și nu vreau să mai fac alt jurământ.
El a râs, ea a plâns, dar din ziua aceea nu a mai pus țigară în gură și nici lui Dorel nu-i cumpăra, dacă o ruga el. Au trecut trei ani, acum aveau și un copil, iar Diana se ținea mândră că a lăsat fumatul.
–Dorele, când te lași de fumat? Cheltui și bani, îți strici și sănatatea, casa toată miroase a fum și copilul ? De copil nu-și pasă că trăiește intr-un aer viciat ?
–Nu pot, dar îți promit, să fumez cât mai puțin în casă, să reduc numărul de țigări și într-o zi, cine știe …
Când a apărut legea antifumat, Diana era în culmea fericirii. Dacă soțul, colegii de birou și prietenii își făceau probleme, e exulta fericită.
–Era și timpul, dacă nu aveți ambiție, o să vă oblige legea. Acu i-acu, care pe care !
Ceilalți, s-au foit, au zâmbit strâmb, au făcut haz de necaz.
–Românul a găsit întotdeauna soluție la toate, va găsi și de astă dată. Deocamdată, e primăvara, s-a încălzit vremea și putem fuma și afară.
Dorel statea cu prietenii, în grădină, sub un nuc. Acolo avea o masuță cochetă încropită din câteva scânduri de brad și două bănci puțin incomode. Comentau un meci de fotbal, beau bere și fumau fericiți că nu le face nimeni observație și nu au nicio opreliște. La un moment dat însă, țigările li se terminară și ei se uitară întrebători la Dorel
–Nu mai ai țigări în casă, sau o să trebuiască să ieșim la cârciumă ?
–Cred că mai sunt- zise el și strigă la Diana
–Draga mea, adu-mi te rog pachetul de tigari de pe masa din bucărie.
Diana, care statea si ea cu două prietene, la o cafea, căută din priviri să vadă unde e pachetul.
–Nu este niciun pachet pe masa din bucătărie, în schimb este un pachet pe frigider.
–Mă rog, tot în bucătărie e. Adu-mi-l te rog
–Îmi pare rău, iubitule, dar vino și iați-l singur, știi că am jurat să nu pun nici măcar mâna, pe țigări.
– Nu pot să mă duc dragă, sunt dezbrăcat și murdar. Cum să apar așa în fața voastră ? Fă un efort și adu-mi-l.
–Regret iubi, dar știi că am jurat să nu pun mâna pe țigări. Caută o altă soluție.
Dorel boscorodi ceva, ca o sudalmă și apoi se trezi vorbind răstit.
–Da, este și o altă soluție – adu-mi te rog frigiderul până la mine.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Sincere aprecieri, maestre T.C., chiar dacă nu am pomenitul viciu, mă regăsesc în text!

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania