Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Vânzând iluzii
Vânzând iluzii
– dublă nonă –
Vânzând iluzii ca pe cărţi poştale,
când nu sălăşluieşti mistere să le-ascunzi,
ai dat la toată lumea pe parale.
Atât de darnică ai fost cu mine!
mi-ai dat pe gratis ere glaciale.
Şi care pricini ţi-au dat ghes să te afunzi
în labirintu-ntoarcerii în tine?
de ce cu-atât hatâr n-ai vrut să mi le vinzi
aşa, chiar dacă, precum cărţi poştale?!
Dar tu, de ce te reîntorci în tine,
ca un prelung ecou pe liră de Orfeu?
cu el ai umple hăul meu din mine.
De ce pe gratis mi-ai lăsat iluzii
cum lasă stelele ce cad ,,lumine„,
de parcă n-ai în tine nici un dumnezeu?!
Mă cheamă cerul şi nu pot să-ntârzii.
Acolo, făr‘ de tine, o să-mi fie greu
pe cât de greu îmi e când spun: ,,cu bine!”
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania