Primit pentru publicare: 26 iul. 2017
Autor: prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 28 iul. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Recitind pe  Paul  Claudel

Volumul  de  poezie  cu  titlul „Un poet priveşte Crucea”   este expresia  literară  a unui  scriitor  profund  credincios, nu  doar prin cuvântul poetic, ci cu fapta. În  segmentul acesta putem aminti  şi scriitori  români  evlavioşi. Pe  masa lui  Tudor  Arghezi  sau  Liviu Rebreanu, stătea permanment Sfânta Scriptură, Ion Marin Sadoveanu săruta cu evlavie fiecare lumânare pe care avea s-o aprindă etc. Nu mai vorbim de Vasile Voiculescu, Gala Galaction, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Zorica Laţcu, Traian Dors, Costache Ioanid… Să  revenim  însă.

Pe  Paul  Claudel, criticul literar  Octavian  Dărmănescu  îl numeşte „un   Dante  al  catolicismului”..

Păcat mare că e  foarte  dificil  de  tradus  din  franceză în sonorităţile crapatine. Doar proza  îl face accesibil ca  sens.   HRISTOS  este una cu Sfânta  Cruce , identificându-se  cu  ea.  Cutremurătoare este mărturia  Mântuitorului  în  aşteptarea Crucii  Golgotei :”EU  pentru  aceasta  am  venit .” Dumnezeu  vine  să  elibereze  omul  din  temniţa   păcatelor  şi  morţii, să făurească un pod peste prăpastia morală ce desparte umanitatea de voia lui Dumnezeu.

„Văd aşadar  în  faţa  mea – spune  Paul  Claudel- înfăptuindu–se făgăduinţa Evangheliei :=Când Mă  voi  înălţa, voi trage toate lucrurile  la  Mine=(Ioan,12.32)…Făptura  este  chemată să se   desprindă  de  masa ei fizică, de  materie.”

„Am  văzut  în  Asia –continuă Paul Claudel – idolii  inerţi, acei  Buddha  compacţi, turtiţi  ca nişte  limacşi, cu toată  lungimea lor  pe  pământ, ori  ca  în  Ceylon sau  în  China, aşezaţi, cu ochii  închişi, amesteccaţi  cu  propria  lor  greutate, dar  Dumnezeul  căruia  ne  închinăm  noi  nu  e  numai  în picioare, ci  e  înălţat, fiecare  fibră  a trupului  Său  fiind  în  lucrarea  mântuirii  noastre.”(pag,2O6)

    Poetul  mărturiseşte Crucea  ca fiind ”Dumnezeu  în  lucrare…Crucea  este extensia  în  cele patru  puncte  cardinale, cu  rădăcinile în cer.”  Chiar şi  adversariii săi  recunosc în  poet un  titan  al  secolului  al  XX-lea. Lecţia  pe care acesta o  dă  este  credinţa  sa neclintită    şi  o  literatură  bazată  pe  valorile  creştine. Una  din  dimensiunile  sale este  ecumenicitatea. Intr-o  implorare  a sa, Paul  Claudel se roagă  pentru  protestanţi :

 „O, Dumnezeul  meu, până acum  te-am  rugat pentru  cei  născuţi  orbi , dar  acum  ce  să  spun, ce  să  fac pentru  aceşti  orbi  de  bunăvoie  care, liberi  fiind să  vadă, îşi  ţin  pleoapele  strânse cu toată stăruinţa conştiinţei lor  pervertite? Vai, atâţia  ani  am trăit  în  mijlocul  lor! Cine  să  străbată  până  la  sufletul  lor, cine  să  străpungă  această  crustă   sălbatică ce răsfrânge umbră, melancolie, trufie, răceală sinistră, nesiguranţă . Despre  ei spune  cu  milă  Sfânta  Fecioară, arătându –i:” Nu  mai au  vin. ”