Primit pentru publicare:17 iul.2015
Autor: Georgică MANOLE, redactor șef la Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 17 iul. 2015

ZECE  ÎNTREBĂRI PENTRU . . . MIHAI  C. V. CORNACI

 

„Te naști cu pasiunea în suflet”.

Georgică Manole: În calitate de pasionat colecționar, secretar al Secției Numismatice Botoșani (din 1982) și consilier al Societății Numismatice Române (din 27.03.2010), faceți câteva precizări referitoare la istoricul numismaticii în spațiul geografic botoșănean.

Mihai C.V. Cornaci: Înainte de statuarea activităților numismatice în județul Botoșani, au existat activități individuale sau în grup pentru a colecționa în special monede și medalii.

Nu putem trece cu vederea în acest sens pe Mihai Eminescu, căruia de timpuriu i-au atras atenția atât manuscrisele vechi găsite la bisericile și mănăstirile vizitate, cât și monedele, medaliile sau alte materiale purtătoare de informații. (v. Ioan Slavici, ”Amintiri”, ed. Cultura Națională, București, 1924.)

Pentru păstrarea acestora avea în inventar „Un dulap pentru numismatică boit galbăn” (P.V. de predare din 2 iulie 1875 către noul director D. Petrino). Interesul constant al lui Eminescu pentru colecționarea și studiul unor exemplare din diferite emisiuni monetare se dovedește și prin faptul că la încetarea sa din viață s-au găsit între lucrurile lui  și „o mulțime de monede antice” (scrisoarea lui Victor Eminescu, fiul lui Matei Eminescu către Corneliu Botez din 13 aprilie 1909; Augustin Z.N. Pop „Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu” Ed. Academiei RPR, 1962).

La scurt timp după constituirea SNR (1903), personalități de seamă ale vieții politice și cultural-științifice au devenit membri activi sau onorifici, printre aceștia evidențiindu-se Nicolae Iorga. În traseele sale de informare pe la bisericile mănăstirile vizitate, cu siguranță a găsit, pe lângă documente și mult monede care, cu siguranță au fost duse la locul lor, în colecțiile muzeale..

Un alt nume de seamă cu astfel de preocupări este preotul cărturar Dumitru Furtună (26.02.1890 – 15.01.1965). Filatelist și membru SNR, cu siguranță că, în conținutul celor 72 de lăzi de arhivă părăsite în refugiu și a unei prețioase biblioteci de istorie și folclor, se aflau monede, medalii și emisiuni de mărci poștale care s-au pierdut.

Prietenul său, A. Gorovei, într-o mărturie datată 18 ianuarie 1946 evalua dezastrul irecuperabil la „zece milioane lei cel puțin” (D. Furtună „Izvodiri din bătrâni” Ed. Minerva, București, 1973, pref. de Gh. Macarie), p. 7).

Deși în perioada regimului totalitar, pasionații de numismatică au avut o seamă de restricții, mai ales după 10 iulie 1978, când a intrat în vigoare Decretul nr. 244, pe tot cuprinsul județului și-au făcut simțită prezența mici colecții numismatice, organizate în special de profesori de istorie, uneori în contextul lărgit al unor colecții muzeale școlare.

Piesele din conținutul acestor colecții erau des exemplificate la orele de istorie sau dirigenție, ca mai târziu actualii colecționari să aprecieze aceste fapte ca imbold de luat în seamă pentru pasiunea în întocmirea actualelor colecții.

Tot în această perioadă au început să prindă contur unele colecții particulare: ec. Mihai S. Urigiuc; dr. Petre Neamțu, ing. Ignat (la care am văzut pentru întâia oară nedumerit Bonuri de Credit ale Institutului de Finanțare Externă (INFINEX) 1941-1944, cu nominalul de 1, 6, 24 și 120 de lei, Rott Otto, prof. Vasile Arnăutu, teh. Ioan Vainer, prof. Ștefan Nicolau, ec. Dumitru Haha, Mihai Cornaci ș.a.

Mai mulți ani la rând (1975-1985) botoșănenii au fost vizitați de „căutătorii de comori” prof. Nicolae Torac și dr. M. Anuței, care colecționau orice, cât de mult și la prețuri cât de mici. Interesul acestora din urmă pentru achiziționarea în scop comercial a unui număr important de piese (din județul Botoșani) a constituit și unul dintre motivele urgentării înființării Secției Botoșani spre a contribui și a asigura un cadru organizat și legal iubitorilor și pasionaților de numismatică.

Astfel, în ședința din luna mai 1982 a Societății Numismatice Române a fost aprobată cererea Comitetului de inițiativă al colecționarilor botoșăneni pentru constituirea Secției Numismatice a județului Botoșani.

Ședința de constituirea a avut loc în luna septembrie 1982, în prezența domnului Aurică Smaranda, secretar general al SNR și a domnului col. (r.) Ioan Dogaru – Președintele Secției Numismatice a CCA și membru în Comitetul de conducere al SNR, în calitate de delegați oficiali.

Conform prevederilor statutare, în ședința de constituire a celei de-a XII-a secție a SNR a fost ales primul comitet de conducere, format din: inițiatorul Mihai S. Urigiuc – Președinte, Ștefan Nicolau – secretar, Mihai Cornaci – membru.

Ulterior, domnul col. (r.) Ștefan Nicolau, motivat de specificul activității profesionale, s-a retras din funcția de secretar, ocazionând astfel ca pe funcția de secretar să fiu promovat eu, iar al treilea membru să fie cooptat domnul Traian Anton.

Sub coordonarea seniorului Mihai S. Urigiuc, comitetul lărgit s-a preocupat mai responsabil de cerințele organizatorice, editoriale, expoziționale, ce decurgeau din programul de activitate propus și parcurs prin înfăptuire în acele timpuri.

În aceste condiții, motivat de starea de sănătate, dar și de vârstă, președintele fondator solicită convocarea adunării generale și retragerea. După criterii conjuncturale, adunarea generală la care au fost convocați 88 de membri (prezenți 28) a ales noul comitet, având în componență: col. dr. Gică Marițanu – președinte; ec. Dumitru Neamțu – vicepreședinte, comisar Ioan Siminiceanu – vicepreședinte; Mihai C.V. Cornaci – secretar; Traian Anton – membru; Mihai Jorovăț – cenzor. În unanimitate de voturi, adunarea generală a acordat domnului Mihai S. Urigiuc calitatea de membru de onoare al Secției Botoșani.

Noul comitet și-a propus revigorarea activității specifice, financiare, expoziționale, precum și nerenunțarea la obiectivul principal, propus și nefinalizat în prima perioadă (1982-1999), Înființarea Muzeului Monedei, la Botoșani.

Din motive profesionale privind avansarea în funcție, domnul președinte col. Dr. Gică Marițanu a părăsit Garnizoana Botoșani

În aceste condiții s-a convocat adunarea generală (23 membri convocați, prezenți 19), în data de 28 mai 2006, care a ales comitetul: col. (r.) Ioan Siminiceanu – președinte, ing. Coriolan Chiricheș – vicepreședinte, Mihai C.V. Cornaci – secretar, Traian Anton – membru.

Acesta poate fi un răspuns sumar la întrebarea dumneavoastră privind aspectul organizatoric și cantitativ al Secției Botoșani a SNR.

               G.M.: Secția Botoșani a avut o relație specială cu SNR. Cărui fapt se datorează această relație?

               M.C.: Prin statutul ei, SNR a fost și este un părinte bun și echidistant iubitor al tuturor secțiilor din țară. Relația specială s-a creat pe traseul celor 30 de ani de pasiune și trudă în întocmirea colecțiilor și exponatelor, constituite ca posibile întreguri, capabile de a transmite informații istorice, culturale, spirituale colectivităților de tineri și vârstnici interesați de frumusețea și utilitatea pasiunii noastre.

Legătura permanentă cu Comitetul de conducere al SNR pentru buna finalizare a activităților propuse a creat, cu timpul, o relație mai apropiată între președintele fondator, Mihai S. Urigiuc și membrii Comitetului SNR: Constantin Preda, Aurică Smaranda, Vitalie Umlauf, Tudorică Stancu, Ion Donoiu, Valeriu Rusu, Maria Dogaru, Ion Dogaru, Ionel Vâlcu, Nicolae Curdov ș.a. Mereu prezent la ședințe lunare ale societății, Mihai S. Urigiuc a ținut informări asupra activităților ce urmau a se desfășura pe plaiul botoșănean, majoritatea generate de omagierile aduse marilor personalități botoșănene și despre care poetul Adrian Păunescu a făcut afirmația decisivă: „Glorie eternă județului Botoșani cu cele mai multe genii pe metru pătrat”, iar cunoscutul critic de artă Valentin Ciucă aprecia: „Ei sunt totodată mesagerii în lume a felului nostru de a fi și simți, justificând prin opere exemplare participarea fără complexe de nici un fel la constituirea patrimoniului cultural al umanității”

Aceste mari personalități născute în zona Botoșanilor au atras mereu aprecierea și respectul întregii națiuni. Cred că această stare de fapt ce a determinat o colaborare fructuoasă „centru-provincie” este temelia a ceea ce, cu justificat temei, poate fi numită o relație specială.

               G.M.:  Ce are specific secția Botoșani a SNR?

               M.C.:  Specificul Secției Botoșani a SNR trebuie dedus în primul rând de faptul că suntem trăitori și în străduința de a fi, prin modesta noastră activitate, urmași demni ai marilor fii ai gliei botoșănene.

Această stare de fapt, cu siguranță mai motivantă decât în alte colțuri de țară sau chiar spații geografice mai largi, a determinat secția, prin adevărații ei membri pasionați și curați, să fie o prezență vie și mereu activă, cuplată în primul rând la viața culturală a municipiului și județului Botoșani.

Făcând trimitere la zicala populară „omul sfințește locul” valabilă oriunde și oricând, precizez că generații succesive de cetățeni ai acestor meleaguri au generat prin firea și comportamentul lor acea „ospitalitate moldovenească” ce nu ocolește în exprimare bătrânul și veșnic tânărul oraș Botoșani, cu ai săi locuitori.

Gândesc în acest fel că și pasionații colecționari ai acestor meleaguri sunt înzestrați cu destulă sensibilitate încât să fie mișcați și mobilizați când pot călca pe pietre ce poartă amintirea trecerii prin Botoșani a marelui Ștefan cel Mare și Sfânt când străbat trasee ce au zămislit genialitatea poetică eminesciană și creația titanicului Iorga, sau pânzele lui Băncilă și care au avut ca suport determinativ intuițiile științifice ale lui Antipa, Simionescu, Brândză, Ciucă, Severin ș.a.

Față de acest context, este obligatoriu ca noi să vorbim mai puțin și să facem mai mult. Folosind un termen al domeniului aș spune: „Să plătim cu aceeași monedă.

În acest sens, distinsul om de cultură conf. Univ. dr. Constantin Mălinaș făcea următoarele aprecieri: „Împlinirea, în 2007 a unui sfert de veac de la înființarea Secției Botoșani a Societății Numismatice Române, devine un prilej potrivit și chiar obligatoriu de a observa vocația și densitatea activității grupului de numismați de la Botoșani, care au fost mereu cei mai sus, nu numai din punct de vedere geografic, dar au avut o geografie superioară a sufletului, dedicată până la devoțiune, care le asigură să fie înainte mergători în mișcarea creatoare, istoriografică și expozițională a monedei și medaliei în România” „Polul Botoșani al numismaticii române”, în „Buletinul Secției Botoșani – la 25 de ani de activitate 1982-2007” p. 12.

              G.M.: Cum a evoluat secția Botoșani, în ani, cantitativ, dar mai ales calitativ?

              M.C.: Vorbind de aspectul cantitativ putem face trimitere directă la prevederile statutare.

În vechile statute, cât și în actualul Statut, la art. 50 și respectiv 49 se menționează că: „În localitățile în care domiciliază cel puțin 10 membri activi, cu drept de vot, se vor putea constitui secții ale Societății Numismatice Române”

Cea de-a XII-a secție  a SNR a luat ființă la Botoșani cu un număr de 16 membri și mai mult decât atât cu calitatea de simpatizanți. Dintre aceștia, nucleul de bază a fost asigurat de: Mihai S. Urigiuc (legitimația nr. 462/27.09.1972); Rott Otto (legitimația nr. 743/28.10.1974); Cornaci Mihai (legitimația nr. 744/28.10.1974) și care, până la data înființării Secției Botoșani au activat la SNR București și Secția Suceava.

Pe parcursul anilor, până la data de 16.12.2006, numărul membrilor a crescut, ajungându-se la 109 înscriși în evidență, dintre care 38 corespondenți.

În această perioadă, o mare parte din numărul membrilor înscriși nu și-au plătit cotizația mai mulți ani la rând, pierzându-și calitatea de membru al SNR, fiind radiați din evidență, cu aprobarea adunării generale (art. 46 din Statute, București 1981 și Statutul SNR din 27 martie 2004), iar un număr de 13 membri au încetat din viață. Curba descreșterii valorii cantitative a membrilor secției din anul 2002, când s-au sărbătorit 20 de ani de la înființare și când, ca întotdeauna a fi membru SNR înseamnă să ai cotizația plătită „la zi”. 2002 – 33 membri; 2003 – 26 membri; 2004 – 29 membri; 2005 – 29 membri; 2006 – 26 membri; 2007 – 31 membri; 2008 – 26 membri; 2009 – 24 membri; 2010 – 20 membri; 2011 – 14 membri.

Aspectul calitativ al membrilor secției de la Botoșani a constituit o permanentă preocupare din partea comitetului. Încă de la înscriere, cei interesați erau provocați la întâlniri sau dialoguri pregătitoare de către membrii comitetului cât și de membrii care eliberau cele două recomandări, componente de bază la completarea dosarului de primire.

În această situație „nașul” majorității membrilor botoșăneni a fost distinsul președinte fondator ec. Mihai S. Urigiuc, care, în perioada 1987-1988 a inițiat și organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor cursuri speciale de numismatică la care au fost invitați să țină prelegeri specialiști de seamă din țară. Lunar, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Botoșani, distinse personalități în domeniu, istorici, numismați, arheologi, oameni de cultură au ținut lecții de înaltă ținută unde, alături de cursanți au participat și categorii de simpatizanți.

Printre lectori, menționăm cu plăcere pe: doamna dr. Maria Dogaru (Arhivele Naționale); doamna prof. Constanța Știrbu (șef cabinet numismatic la Muzeul de Istorie Națională); prof. univ. dr. Constantin Preda, (președinte SNR); ec. Aurică Smaranda (secretar general SNR); ing. Tudorică Stancu (director Monetăria Statului); col (r.)Ioan Dogaru (președinte Secția CCA a SNR); ing. Vitalie Umlauf (membru activ SNR București); ing. Radu Drăgănescu, membru activ al SNR Iași).

La buna desfășurare a acestor cursuri și-au mai adus contribuția: prof.: Neculai Sârbu (director al Casei de Cultură a Sindicatelor Botoșani, membru activ al Secției Botoșani); dr. Lazăr Băciucu (secretar al Comitetului Județean al PCR Botoșani și mai târziu director executiv al DJCCPCN Botoșani); prof. Lucica Pârvan (director al Muzeului Județean de Istorie Botoșani).

Efectul însușirii cunoștințelor de la aceste cursuri s-a evidențiat în întocmirea pe criterii științifice a unor exponate tematice, cronologice sau cu subiect cu care unii membri ai secției s-au remarcat în expoziții locale, interjudețene sau naționale.

De asemenea, unii membri ai secției Botoșani au participat la o parte dintre multiplele manifestări științifice, în cadrul cărora erau făcute cunoscute cele mai noi realizări și descoperiri din domeniu.

În cadrul dezbaterilor, în special la cele ale simpozioanelor erau exprimate și punctele de vedere care veneau în sprijinul clarificării problemelor controversate.

Acest ansamblu de activități pentru care „se fac vinovați” cei mai sus menționați parcă vin să confirme cugetarea lui Petre Ispirescu „Cine voiește a ști, trebuie să se instruiască” (Documente și manuscrise, II, p. 154)

                G.M. : Au fost și momente de excepție în activitatea secției?

                M.C.: Au fost mai multe momente deosebite, dar unul de excepție este organizarea și desfășurarea la Botoșani, în intervalul 15-17 mai 1987, al celui de-al IV-lea Simpozion Național de Numismatică sub genericul „Permanența statală și lupta pentru unitate și independență a poporului român reflectată în numismatică”. Organizat ca o reuniune științifică de specialitate, reluare în formă modificată a vechilor „Congrese de numismatică și arheologie” a dispus de un bogat și variat program  de comunicări de numismatică antică, medievală și modernă, precum și din componentele acesteia: medalistică, sigilografie, heraldică, gliptică și insignografie. Acest moment a rămas ca un punct distinct pe curba afirmării noastre ca secție pe plan național.

Deși asemenea manifestări se doreau în spiritul programului ideologic al acelei perioade, comunicările au adus un plus de informații, ale celor mai însemnate personalități la diferitele aspecte ale istoriei și artei românești, ale celor mai însemnate evenimente și personalități din viața poporului român.

În cursul anului 2000, unui număr de 10 botoșăneni li s-a oferit prin decret prezidențial medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”. Dintre aceștia 4 au avut calitatea de membri activi ai secției Botoșani. Au promovat viața și opera poetului în numismatică și filatelie. Medaliații sunt: Mihai S. Urigiuc (decret nr. 4/12.01.2000)Ștefan Nicolau (decret nr. 225/09.06.2000); Coriolan Chiricheș (decret nr. 439/06.11.2000); Mihai C.V. Cornaci (decret nr. 439/06.11.2000).

Al treilea moment apreciat ca fiind de excepție s-a consumat la 1 dec. 2006, când la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani a fost inaugurat și pus în circuitul public Cabinetul de Numismatică și Filatelie, primul de acest fel din bibliotecile publice din România.

Cu această realizare se poate afirma că numismatica botoșăneană a ajuns la un moment al împlinirii spre satisfacția tuturor celor care au „pus o cărămidă” la această ctitorie: domnul conf. Univ. dr. Constantin Mălinaș, atestat ca expert al Ministerului Culturii și Cultelor în probleme de carte veche, manuscrise și bibliofilie a întocmit referatul de specialitate necesar doamnei consilier județean Elena Condrei, inițiatoarea și susținătoarea proiectului de hotărâre, domnul economist Constantin Conțac (președintele Consiliului Județean Botoșani, prof. Cornelia Viziteu (directorul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”.

La finalizarea acestui proiect s-au atașat cu bune intenții și fapte următorii: ec. Mihai S. Urigiuc, ing. Coriolan Chiricheș, col (r.) Ioan Siminiceanu, dr. Lucia Olaru Nenati, dr. Angela Paviliuc Olaru, prof Ștefan Nicolau, expert parlamentar Mihai Costin, ec. Alexandra Condrei-Țiplea, Muzeograf Gheorghe Ciutacu (Colilia, jud. Ialomița).

Un moment de neuitat a fost acordarea titlului de Membru de Onoare al Societății Numismatice Române președintelui fondator al Secției numismatice Botoșani, Mihai S. Urigiuc.

Cu această calitate a mai fost onorat botoșăneanul Nicolae Iorga la scurt timp după înființarea SNR, când societatea și-a înnobilat rândurile cu personalități de același calibru ale vieții politice și cultural-științifice cum au fost: Vasile Pârvan, Spiru Haret, I.C. Brătianu, D. Onciul, G. Murnu ș.a.

Acest titlu acordat mentorului nostru Mihai S. Urigiuc, pentru întreaga activitate pe tărâmul diversificat al numismaticii, la împlinirea vârstei de 80 de ani (01.11.2007) a constituit un alt moment de excepție pe curba afirmării, sugerând de această dată recunoașterea muncii și a valorii colecționarilor de numismatică din județul Botoșani.

                G.M.: Au fost și proiecte nefinalizate?

                M.C.: Da. Încă înainte de a ne constitui statutar, la ședințele de întâlnire, viitorul președinte Mihai S. Urigiuc venea cu diverse propuneri organizatorice, expoziționale, editoriale etc. majoritatea dintre acestea fiind înfăptuite mai târziu. Una dintre aceste propuneri a fost găsirea contextului legal și favorabil pentru a se înființa la Botoșani Muzeul Monedei.

Pe rând autoritățile locale ale timpului respectiv au apreciat propunerea, însă nu s-au implicat cu nimic pentru a putea fi pusă în practică.

Bune intenții au avut în mandatul lor primarii Ion Cojocaru și Florin Egner, însă fără sprijinul majorității consilierilor.

În sarcina autorităților locale a fost acordarea unui spațiu corespunzător pentru astfel de obiectiv cultural-științific ce urma să întregească meritoriu tradiția acestui colț de țară, despre care cu doi ani în urmă conf. Univ. dr. Constantin Mălinaș aprecia: „…Cred că la Botoșani este pământul bun de pus în loc de nisip la clepsidra lumii!” (Elena Condrei. Eminescu nestins. Interviuri cu conf. univ. dr. Constantin Mălinaș, p. 27)Deși la proiect au aderat toți membrii secției și o bună parte dintre oamenii de cultură botoșăneni, a rămas doar un vis. Proiectul a fost reluat în altă dimensiune când, la 1 dec. 2006 era pus în circuitul public Cabinetul de numismatică și Filatelie de la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani.

               G.M.: Colecționarul are în suflet ceva deosebit față de artistul plastic, poet, istoric?

                M.C.: În primul rând, cei din categoriile citate sigur au ceva deosebit față de colecționari: talentul. Ca să fiu îndreptățit în afirmație fac trimitere la o cugetare a lui C. Dobrogeanu-Gherea din „Studii critice”, vol. II: Prima condițiune a creării unei opere artistice e talentul, geniul artistic”

Este sensibil de precizat calitatea sau însușirea prin care colecționarul devine deosebit. În cadrul „breslei” desigur, este deosebit față de adunători, cum mai sunt denumiți. Însăși prin definiție, ca persoană care are în posesie sau care se ocupă cu adunarea diferitelor obiecte de colecție, le studiază, le clasifică și conservă. Pentru a-mi ușura un posibil răspuns fac trimitere la o reflecție a lui Maxim Gorki (Despre tineret); „Eu nu prea cred în talentul așa-zis înnăscut; după părerea mea nu există decât un singur talent: știința de a face treabă”. În această situație ar putea fi admis că și un colecționar poate fi talentat. Cu siguranță, în traseul spre finalizarea unei tematici, colecții, subiect, exponat etc. muncește mult și cu maximă tenacitate, iar uneori face și unele sacrificii.

În final, spre a fi cu mulțumirea împlinită, în calitate de OM se știe că, de exemplu, un creștin ortodox are deplina mulțumire când poate să facă un BINE indiferent cui, unde și când. Am cunoscut și cunosc astfel de colecționari: Valeriu Neaga, Constantin Mălinaș, Ion C. Rogojanu, Emil Bujoreanu, Mihai Semenov, C-tin Preda.

                  G.M.: Cum este păstrată esența gândirii unui popor într-o colecție?

                  M.C.: Într-o colecție unde sunt adunate anumite cantități de obiecte (piese) caracterizate de însușiri comune, păstrate într-o anumită ordine după unele criterii impuse și conservate pentru o perioadă nedeterminată, asigură comunicarea între generații. În general piesele ce formează întregul (?) unei colecții sunt editate de generații succesive, din necesități economice, socio-politice, științifico-culturale direcționate de cele mai multe ori de recuperarea unui subiect sau a unui moment important din existența comunității locale sau a neamului.

Cu aceeași grijă sunt editate piese ce au în atenție subiecte sau momente contemporane (la zi), evidențiate prin performanțe. Se poate spune că însumarea pieselor (monede, medalii, plachete, insigne, sigilii) rezultate în mare parte din motivațiile expuse și conservate ca atare asigură o parte a tezaurului de valori al societății sau chiar al unui popor în traseul lui evolutiv către progres și civilizație.

               G.M.:Pasiunea a venit din suflet sau a fost cultivată de cineva anume?

               M.C.: Apreciez că fiecare dintre noi se naște cu unele sentimente, mai târziu precis orientate, ce urmează a se evidenția printr-un grad de intensitate, statornicie și în final de eficiență. Secretul întreținerii și cultivării unor astfel de sentimente conturate mai târziu în pasiuni, este acela de a nu se crea un gol pe traseul mereu activ într-o direcție (domeniu) care-i face multă plăcere.

În ceea ce mă privește, m-am născut cu astfel de sentiment, care, în timp, s-a maturizat prin autoinstruire, informare și muncă tenace, asociată cu unele sacrificii.

Astfel de posibile regăsiri sunt aduse în atenție și de înțelepciunea populară, care, de pe traseul secolelor, lasă celor interesați informații verificate. În susținerea celor prezentate, zicala populară: „Gospodarul se naște nu se face” vine să confirme în oarecare măsură că te poți naște cu pasiunea în suflet, iar în final „Satisfacerea unei pasiuni oarecare înseamnă fericire”(Stendhal. Scrisori către Pauline)

                G.M.: Cum transmiteți sentimentul de a continua această pasiune?

                 M.C.: Într-un cuvânt, prin munca specifică desfășurată în toți acești ani de colectivul de pasionați ai domeniului ce au constituit și mai țin și astăzi în activitate Secția Numismatică Botoșani. Pe plan local, cât și la nivelul țării, numărul membrilor Societății Numismatice Române a scăzut considerabil prin: neplata cotizațiilor; asocierea colecționarilor din diferite zone geografice în organizații independente; încetarea din viață etc.

Astfel din constelația secțiilor Societății Numismatice Române, ce ființau activ în toate zonele, azi, în cele 7-8 secții câte au mai rămas, mai activează un număr de596 de membri (activi, corespondenți, onorifici). Deci, una dintre măsurile disponibile nouă, colecționarilor cu experiență mai mare, ar fi aceea ca prin metodele și mijloacele specifice să facem să crească numărul celor cu o motivată pasiune să devină membri ai SNR.

Este regretabil să vezi prin diferite târguri, diferite persoane care vând mobilă, patefoane clopote etc. și pentru a te convinge că este îndreptățit și „autorizat” îți arată o legitimație de membru al SNR.

Este nevoie ca de la Comitetul de conducere al societății să se dea dovadă de mai multă exigență și rigoare la întocmirea dosarelor și aprobarea lor. Spre exemplu: Dacă un candidat este domiciliat în Botoșani este de preferat ca pe cererea lui către președintele SNR să fie viza președintelui de la Botoșani, iar dacă candidatul obține altă viză, autoritatea județeană respectivă are obligația să verifice dacă cel în cauză are preocupări în domeniu sau are colecție.

Efortul generațiilor de azi spre a asigura măcar viața colecțiilor de mâine în afara preocupărilor cantitative, dar mai ales calitative, trebuie asociate cu activități de conștientizare.

Acestea pot fi transmise și însușite prin:

• Activități expoziționale, tematice sau cu subiect generate în special de omagierea unor personalități locale sau din istoria neamului, de anumite aniversări a unor momente deosebite din comunitatea locală etc.
• Simpozioane, dezbateri etc. pe anumite domenii din care să se poată reține pe cât posibil mesajul intelectual.
• Conștientizarea obiectivă a dimensiunii preocupărilor noastre.

Cu multă ușurință unii dintre noi, după primirea legitimației își zic „numismați”, iar, din lipsă de interes pentru informare fac confuzie cu calitatea de „colecționar de piese numismatice” (în cazul nostru).

Adevărații numismați sunt mai puțini. Ei pot fi ușor cunoscuți, prin parcurgerea informațiilor de specialitate în urma cercetărilor lor, din principala publicație „Buletinul Societății Numismatice Române”, editat sub egida Academiei Române, dar și din alte publicații, în special mai vechi.. Îndemnându-i doar pe cei în cauză aspiranți, sau pe cei ce-și zic „numismați” să citească în primul rând și cu siguranță își vor găsi locul pe una din treptele ce tind spre această calitate, ce presupune în primul rând cercetare științifică.

În ceea ce ne privește pe noi, colecționarii botoșăneni, oficiali și mai puțin oficiali, apreciez că împreună am desfășurat diverse activități specifice care și-au atins scopul propus, evidențiindu-se în peisajul cultural botoșănean, îndreptățindu-ne să credem că generația de mâine va găsi cadența „să defileze” în formația de port drapel a numismaticii românești.