Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Șezătorile iernii – Nunta tradițională la Cordăreni

Nunta tradițională la Cordăreni
Autor, Mariana Adăscăliței

Nunata La Cordareni,4 [800x600]Spectacol organizat și desfăşurat la Cordăreni sub genericul ,,Șezătorile de iarnă”, în timpul „câşlegilor de iarnă” atunci când, prin rânduiala rămasă prin datina neamului, se legau nunţile de peste an. Căminul din Cordăreni a fost din nou plin, ca de fiecare dată când Ansamblul ,,Cordăreanca” pune în scenă un nou spectacol.
Oameni de cinste ai satului au îmbrăcat straiul de sărbătoare și au ținut să fie părtaşi la bucuria tinerilor din sat. Dovadă că, de la staroste şi vornicei la socri şi naşi, toată suflarea satului s-a simţit participantă în vreun fel la acest spectacol. Fascinaţi de frumuseţea obiceiurilor, ce aproape dispar sau, chiar, au dispărut din ritualul nunţii, membrii mai tineri ai Ansamblului ,,Cordăreanca” au fost protagonişti, conduşi de muzica de fanfară a satului, la pregătirile de dinaintea evenimentului sau la nuntă, în hora miresei. Socrii, oameni ai locului cu tâmplele albe, dar cu sufletul tânăr, au vegheat ca evenimentul să se desfăşoare după tradiție. Mai tineri, dar cu mare dragoste pentru păstrarea obiceiurilor locului, mai ales pentru transmiterea lor, naşii (fam. Dumitraş), au întregit, alături de frumoşii miri, imaginea unei nunţi tradiţionale de altădată. La evenimentul anunţat din timp şi pregătit, odinioară, în cele mai mici detalii, erau implicaţi toţi membrii unei aşezări. De la ,,staroste”, cel ce punea cuvânt pentru viitoarea familie, care ,,ducea vorba” de la o familie la alta, pentru a se evita discuţiile contradictorii şi eventual a scurta negocierile pentru comuniunea celor doi tineri. Ca purtător de cuvânt, avea un rol deosebit şi, binenţeles, făcea parte de cele mai multe ori din membrii uneia dintre familii. Urmau apoi discuţiile directe între părţi (viitori socri), cu punerea faţă în faţă a tinerilor pentru a-şi dezvălui sentimentele în faţa părinţilor. Se discutau detaliile nunţii, se prindeau naşii, se tocmeau muzicanţii. Apoi se dădea zvonul la biserică şi anunţul oficial. O emoţie construnctivă cuprindea întreaga comunitate, care avea darul să-i înveselească, să-i motiveze. Se punea în balanţă dorinţa mirilor, ca purtători de cinste ai numelui familiilor din Nunata La Cordareni,2 [1280x768] care proveneau, ca viitori păstrători ai tradiţiilor şi transmiterea lor la urmaşi.
Lumea virtuală în care copiii de astăzi îşi petrec timpul, fără a putea atinge s-au privi în ochi pe interlocutor, lasă multe răni deschise în sufletul lor. Copiii din Ansamblul ,,Cordăreanca”, aflaţi şi ei la vârsta întrebărilor, primesc cu entuziasm aceste evenimente. O parte din ei au unul din părinţi plecaţi, pentru a aduce,, zestrea” fiului sau ficei, nu cea din stative de odinioară,ci alta mai modernă şi mai ,,efemeră”. De cele mai multe ori lacrimile mamei şi a copilului, rămân neşterse pe obraz, prelingându-se pe tastatura insensibilă a calculatorului. Cuvântul ,,mamă” se rosteşte în aceste familii, de mult mai puţine ori, şi doar în faţa aparatelor reci de telefon sau calculator. Banii întinşi de bancomat, nu se mai cheltuie cu aceeaşi chibzuială şi răspundere, ca cei daţi direct din mâna mamei. Pentru aceşti copii şi pentru ceilalţi cu părinţii acasă, dar cu mai puţine posibiliţăţi, membrii Ansamblului ,,Cordăreanca” încearcă să transpună în spectacol vechile obiceiuri de clacă (muncă în echipă), de păstrare şi cinstire a portului nostru cu catrinţă, ie şi opinci, de umblat cu obiceiurile Anului Nou, de nunţi şi alte evenimente din comunitate, care, aşa cum se spune la ţară, ,,cu oameni se fac toate”; dacă-i nuntă să se veselească, dacă-i mort să jelescă, că şi morţii trebuie respectaţi şi cinstiţi după datină.
Nunata La Cordareni,1 [1280x768]



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

4 comentarii la acestă însemnare

  1. Bianca spune:

    Felicitări, și un mare bravo celor care au organizat și au participat la acest spectacol. Nu este ușor, dar ne-au demonstrat, încă odată, că nu este imposibil. Mă simt norocoasă că am putut să văd acest spectacol dar și mai norocoasă că părinții mei au fost cei care au intrat în rolul socrilor mici. Acest lucru demonstrează că dacă ai voință poți da un spectacol reușit și fără lecții de acorie, indiferent de vârstă, însă un lucru nu poate lipsi: pasiunea pentru tradiție, frumos și dorința de a împărtăși. Onoarea este de partea mea, să îi cunosc pe cei din Ansamblu Cordăreanca și le urez la cât mai multe spectacole! Felicitări și acestei reviste care a înțeles importanța susținerii și promovării acestor spectacole! Felicitări!!!

  2. DUMI spune:

    FARA OAMENI DE BUNA CREDINTA SI FARA SPRIJINUL COMUNITATII NU SE POT FACE ASEMENEA EVENIMENTE CULTURALE . MERITUL ESTE AL TUTUROR CELOR CARE AU URCAT PE SCENA INDIFERENT DE ROLUL JUCAT . IMPORTANT ESTE SA TRANSMITA PUBLICULUI EMOTIA ACELUI MOMENT PE CARE IL PREZINTA .
    IAR CEL MAI FRUMOS AR FI DACA S-AR APRECIA SI STIMULA ASEMENEA EVENIMENTE DE CATRE CEI CARE SUNT IN DREPT.

  3. haisuc elena spune:

    Nu este deloc greu, cand lucrurile vin din suflet si ai trait in aceasta atmosfera sateasca cu datini si obicieuri din obarsia unde te-ai nascut. Ansamblul Cordareanca a realizat acest lucru cu o mana de oameni inimosi, care doresc sa nu se piarda aceste traditii frumoase ale satului, sa fie preluate si de copiii nostri asa cum si strabuneii nostri ni le-au lasat noua. Aceasta actiune nu s-ar fi realizat fara aportul financiar si sufletesc al domnului primar al comunei Cordareni, Constantin Dumitras si al patimasilor lui copii Cristi si Mirela Dumitras. Sper ca Ansambulul Cordareanca sa scoata din lada de zestre si alte obiceiuri ale satului.

  4. Adascalitei Mariana spune:

    Articolul l-am scris pentru a evidenţia încă o dată, că mai avem atâtea de arătat copiilor noştri,de pus în valoare din traditiile satului nostru,care altfel ar rămâne doar poveşti .Mă bucur şi mulţumesc celor ce l-au citit şi apreciat mai ales copiilor mei.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania