Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Lacrimi de cireș

Oare cine a mai intrat în afară de mine
În universul mare al iubirii, iubind
Cine a mai văzut lacrimi de cireș înflorind?
Eu am vazut și lumina căzută într-un cântec de apă
Am văzut inima cântecului bătând în ecou de stâncă
Din fereastra pădurii am cules bucăți de infinit
Ochiul iubirii venea acasă prin lacrimi de cireș
Flacăra privirii ardea ca un ecou de muguri
Eu cuprind Universul ca pe o femeie frumoasă și fug
Numai gravitația se sparge în cercuri de lut
Argintul din clopot înflorește sub lacrimi de cireș
Deschide mamă poarta încuiată sub cer
Din lacrimi de cireș, distanța se face lumină
Drumul spre seară curge ca un vis lichid
Amprentele de dor scot apă din fântână
Pentru păsările nopții însetate de zbor
Carul Mare așteaptă, mamă, la noi în grădină
Așteaptă să fie încărcat cu lacrimi de cireș
Pentru sufletele plecate dintre noi încă
Va înflori tot pământul în lacrimi de cireș.