Amprentele lui Dumitru PETRAȘ

Oglinda iubirii

Și lacrima iubirii s-a făcut cuțit
Lumina se înclină odată cu mine,
Inul din cămașă e putred și prăfuit,
Eu încă rămân problema timpului de mâine
Scoțând izvoare din fântâni ca zestre de la daci.
Durerea mă privește curgând prin găuri de sânge
Îmi merg visele pe puntea de apă și aerul curge,
Ecoul coboară răstignit în formă de cruce,
Și prin oglinda spartă, lutul vibrează curgând.
Eu duc amurgul în buzunarul hainei de la piept
Și vreau să merg prin glas de clopot, desculț
La școală, trecutul învață cu mine
Ne împăcăm bine… avem note la fel,
numai râul speranței nu mai curge-n iubire
Roua ierbii se topește într-un sărut ascuns,
Sar așchii de cânt din oglinda iubirii
Și-n dimineața clipei ochiul se deschide
Aerul se rotește ca un măr parfumat,
Numai pământul durerii curge în mine
Și umbra-n oglindă, ciuntită, nu mai revine,
Precum o zăpadă neagră și plânsă
Și zborul fără aripi încearcă să fugă
Spre oglinda spartă de atâta iubire.
Îmbracă, femeie, oglinda în formă de veac
Întoarce timpul să-ntinerească zâmbind,
Lăsând oglinda iubirii să vadă
Iubirea din cântec la capă de drum.