Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Botoşani – evocări cromatice

Primit pentru publicare: 9 mart. 2017
Autor: Lucica PÂVAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 10 mart. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Botoşani – evocări cromatice

Expoziţia deschisă duminică, 26 februarie la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, confirmă faptul că există în spaţiul cultural botoşănean o diversificare a ofertei artistice (mă refer doar la expoziţiile de artă), o încercare evidentă din partea unor artişti (tineri în special) de acomodare cu spaţiul expoziţional, cu tendinţele artei contemporane şi de ce nu şi cu cele ale artei europene. Fiecare artist se caută pe sine, dar nu-i poate ignora pe ceilalţi şi atunci încearcă să găsească soluţii de expunere în spaţiul public. Cele mai multe, vorbesc despre soluţii de expunere, sunt bazate pe afinitate, pe ideea de a te simţi în largul tău alături de cei cu care ai ales să expui. Fireşte, o gestionare corectă a orgoliilor este absolut indispensabilă în cazul unor expoziţii de acest gen. Cred că despre asta este vorba şi în expoziţia de faţă: doi artişti cu o bogată activitate expoziţională, Marcel Alexa şi Aurel Azamfirei, chiar dacă Aurel Azamfirei n-a avut niciodată o expoziţie personală (cel puţin nu în acest spaţiu) la care s-a alăturat, un al treilea, mai tânărul lor confrate Silviu Babii (un artist care merită tot respectul nostru) toţi trei animaţi de ideea că unitatea breslei atrage mai convingător atenţia publicului. Şi mai poţi să atragi atenţia publicului vorbind, cu mijloacele specifice artei plastice, despre oraşul tău într o expoziţie sugestiv intitulată: Botoşani – Evocări cromatice.

Cel mai consistent sub aspectul lucrărilor expuse este desigur Marcel Alexa. În peisajul expoziţional botoşănean şi nu numai, Marcel Alexa are deja un loc al lui, un loc pe care şi l-a câştigat prin perseverenţa lucrului artistic susţinut, prin expoziţiile deschise la Botoşani şi în alte oraşe din ţară sau din străinătate. Culori vii, luminoase, dominante de alb, atenţia pe care o acordă fiecărui detaliu, un desen precis. Sunt câteva din aspectele care ne îndreptăţesc să afirmăm că Marcel Alexa stăpâneşte mijloacele artistice însuşite în timpul studiilor la Şcoala Populară de Arte, completate în timp cu cu propria lui viziune asupra picturii.

Extrem de serios şi preocupat de propria-i evoluţie Marcel Alexa a progresat mult, şi-a creat un stil propriu ceea ce face ca lucrările sale să fie uşor de recunoscut fie ele peisaje, naturi statice sau flori. Cât despre lucrările care reprezintă imagini din vechiul Botoşani, aş îndrăzni să afirm că ele emană parcă un aer de recuperare a unui trecut utopic ceea ce le conferă dimensiunea nostalgiei, ca vehicul miraculos între ieri, azi şi mâine şi că ele ar putea foarte bine să-şi găsească locul într-un album. Surpriza a constituit-o cele câteva lucrări de grafică, care vin să confirme faptul că Marcel Alexa este un bun desenator.

Celălalt expozant, Aurel Azamfirei are fără îndoială vocaţie artistică, a demonstrat acest lucru în timp pictând ceea ce vede şi ce simte. Acordurile de culoare menţin o relaţie armonioasă încât ehilibrul dintre culorile calde şi reci să declanşeze interesul şi satisfacţia vizuală a privitorului. Forile, peisajele vechiului Botoşani realizate în tonalităţi de alb-ocruri şi albastru ne încântă ca de fiecare dată la Aurel Azamfirei. De remarcat la Aurel Azamfirei prezenţa constantă în expoziţiile de grup deschise în ultimii ani la Botoşani.

Despre Silviu Babii am mai scris dar o să repet că îl admir pentru că şi-a acceptat destinul, şi-a găsit menirea şi sper să ne bucure în continuare cu lucrările sale fie ele acuarele sau pasteluri. Găsim la Silviu Babii lucrări care sugerează modul concret în care a evoluat de la o etapă la alta iar asocierea unor lucrări din perioade diferite ca idei şi soluţii grafice nu fac decăt să contureze personalitatea unui artist care încă mai caută şi se caută în încercarea de a se întălni cu eul creator.

Dacă istoricul Gheorghe Median atrăgea atenţia la vernisaj asupra ritmului alert în care patrimoniul arhitectural al oraşului se degradează fără ca autorităţile locale să facă nimic pentru salvarea acestuia, la fel de important mi se pare să discutăm şi despre condiţia artistului plastic amator. Cine sau pe cine preocupă soarta acestor artişti? Silviu Babii suferă, lucru ştiut, de o boală gravă (distrofie musculară) , are o indemnizaţie de căteva sute de lei lunar pe care autorităţile au găsit de cuviinţă să i-o suspende la un moment dat pentru că, vezi Doamne a câştigat câţiva lei din vânzarea unor tablouri. Expoziţiile, fie ele personale sau de grup ca şi cea deschisă duminică sunt făcute pe banii lor, inclusiv plata unor taxe pentru închirierea sălii pentru că nefiind membri ai UAPR nu beneficiiază de gratuitate, aşa sunt regulile. Soluţia din punctul meu de vedere ar fi ca Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale dacă o face pentru unii s o facă pentru toţi. Să-i sprijine financiar atunci când vor să deschidă expoziţii, când vor să-şi tipărească cataloage, albume sau măcar afişele că şi ele costă. Nu mai vorbesc despre expoziţiile pe care pot şi trebuie să le deschidă în afara judeţului. E un demers cât se poate de legal. Până atunci ei, artiştii fac ceea ce ştiu să facă şi o fac bine – pictează pentru că Dumnezeu i-a înzestrat cu acest talent.

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5