Dorina RODU

Mereu același

Când luna argintie dispare
Și soarele mândru răsare,
Pe-un drum nesigur și drăcesc,
Printre umbre rătăcesc…
Te caut, dar nu te găsesc.
Aș vrea să-ți șoptesc
Și să-ți amintesc
C-ai rămas același demon îngeresc,
Același ca ieri,
Ca azi,
Același vei rămâne și mâine…

Mie-mi vei rămâne același
De-o fi noapte, de-o fi zi,
Același în sufletul meu vei fi:
Cel ce-n noapte strălucește,
Cel ce-n zi zâmbind umbrește,
Cel ce-n moartea sufletului găsește
Numai întuneric și totuși… lucește.