Toamna ruginie …

Din ce în ce-i mai ruginiu
Pe strada mea cu tei!
Încep a rugini si ei,
De-al toamnei curcubeu.

Paleta galben-ruginie,
Înmoaie des penelul
Al pictorului îndrăgit,
De-al toamnei colorit!

Pâdurea-si pierde frunza
Iar holdele sunt triste!….
Ciulinii de pe vale,
Suspinâ în restriste!

Câ-si pierd culoarea vie
În toamna-aceasta ruginie…..

E ruginiu afară …

E ruginiu afară si pustiu
Recoltele sunt strînse,
iar holdele sunt goale!
Doar frunze ude, triste
Se-astern pe drum, pe vale
În raze străvezii de soare…..

Cocorii cîntâ-n-truna pe răzoare
S-or pregăti de drum, în zorii zilei oare?
Penița-i ruginită-n călimare! …

 Si trist si ruginit e gîndul meu
De-aici, din depărtare!

 Dar dorul meu de casă
De tara mea de glie,
De patria străbună
Cu vers de poezie
Si cînt de ciocîrlie,
Înveci n-a rugini!