Primit pentru publicare: 20 mart.2015
Autor: Mihai BELECCIU
Publicat: 21 mart.2015

GHEORGHE BURAC
ŞI CARTEA SA CARE PUNE LUCRURILE LA LOCUL LOR

Nu ne aflăm pentru prima dată în acest context. Prin cartea publicată de curând, („Raportul de seară”, Ed. „Agata”, Botoşani, 2015, colecţia CRL), profesorul Gheorghe Burac îşi mai înscrie o reuşită în biografia sa, probând o dată în plus sinteza de ataşament şi dedicaţie faţă de satul în care s-a născut şi a lucrat. A dat numele şcolii pe care a slujit-o şi, nemulţumindu-se cu uniformitatea vieţii cotidiene vegetative, s-a aplecat cu migală asupra unor subiecte de importanţă locală şi pe care le-a fixat în scris în mai multe cărţi publicate. Profesorul Gheorghe Burac mă uimeşte realmente prin viteza cu care publică: nu se usucă bine cerneala ultimei apariţii, că iese de sub tipar următoarea. Îşi onorează, astfel, calitatea sa de intelectual care îşi cheltuieşte energia pentru a lăsa posterităţii urme în relief ale trecerii sale prin viaţă. Este şansa sa la nemurire.

Sigur că nu este de ajuns o viaţă de om ca să pui la loc toate lucrurile care stau altfel, dar profesorul Burac a încercat şi continuă să le aşeze măcar pe câteva.

Cartea aceasta, ca şi celelalte, demonstrează că în ucenicia scrisului l-a ajutat enorm studiul limbii şi literaturii române, pe al cărei teren se mişcă abil şi dezinvolt. De arşiţa soarelui s-a adăpostit sub teiul şi poezia lui Eminescu, iar de răutatea unor oameni s-a tupilat după o metaforă.

Cineva spunea că intelectualii sunt oameni care sunt mai frumoşi la bătrâneţe decât la tinereţe şi tind să cred că a avut dreptate. Fiindcă nu numai ridurile caracterizează vârsta a treia, ci şi înţelepciunea şi produsele spirituale şi materiale pe care le lasă generaţiei tinere. Ca profesor de limba şi literatura română, profesorul Gheorghe Burac a şters praful de pe gramatica şi literatura română, descâlcind în faţa a generaţii întregi de elevi încurcatele subordonate din stufoasa frază a lui Creangă („Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…”) sau descifrând tainicele înţelesuri ale prozei şi poeziei studiate la clasă.

Activitatea de scriitor, subiacentă celei de dascăl, deşi relativ recentă, tinde s-o ajungă valoric pe prima. În faţa invaziei de răutate, dezbinare, nesimţire şi indiferenţă de pe micul ecran sau internet, care poluează pe toate undele, profesorul Gheorghe Burac preferă să se retragă în scrisul său, făcând astfel şi un gest de salubritate publică, îndemnându-şi contemporanii la respect pentru cultură şi valorile trecutului. Gheorghe Burac a fost un profesor serios, acum este un scriitor şi publicist serios.