Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ÎN GARĂ
Publicat de Carmen Buzenche – Galați, 14 dec.2013
În gară, străinul se-apleacă Spre mâna întinsă Fără-a privi. Te uită cum cade Moneda timidă In palma subţire Şi-n ochi străvezii. Metalul e rece Şi gara e rece Iar sufletul Se strânge încet. Obrazul e aspru, Himera ce trece Prin rid şi durere E timpul nedrept. Durerea e mută, Tăcerea e mută Când şoapta străbate Timpan şi retină. Privirea se pierde Iar pleaopa umilă Iar ochiul de veghe Fixează mâhnit Apusul sfârşit In care metalul Alb se-oglindeşte, E rece şi aspru Şi palma e rece. Curând fiara de-oţel Revine în gară, Străinii coboară Fără-a privi Spre mâna intinsă, Spre chipul de ceară Şi trec în mulţimi Oameni – Reci efemeride Cu inimi acide Iar gara se-nchide. Se-aşterne noaptea Peste lut, Peste omul Cel tăcut, Iar cioburi zdrobite lucesc Sus,acolo sus, In înaltul nepătruns Unde metalul Se transformă în nor, Unde obrazul E dezmierdat usor, Unde gara Nu are pereţi de fier, Unde nu-i rece Iar gândul nu-i stingher, Unde străinul Are ochi de frate, Unde nu sunt patimi, Şi nu sunt nici păcate. E-o noapte prea grea, Prea neagră Prea rece . Din zidul de piatră Răsare-o suflare. Te uită cum timpul Nu stă , nici nu trece, Priveşte la omul Ce e şi nu este…
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania