Ionuț CARAGEA

În spatele meu

au încercat să mă dărâme
ca într-un joc cu şapte pietre
au încercat să mă năruie
ca pe un castel de nisip
au încercat să mă dezrădăcineze
cu un torent de ură
dar mereu, în spatele meu
umbra îmi ţintuia tălpile
şi la fiecare cădere
tot ea mă ridica
precum un resort

umbra a fost
îngerul meu lucid
trimis de Dumnezeu
prin raza de lumină

şi chiar dacă a fost
la înfăţişare precum o apă
neagră şi adâncă
precum abisul
din ea a sărit
un peşte de aur
cuvântul
rugându-mă să-l las să trăiască
în lumea întunecată a umbrei
dăruindu-mi în schimbul
vieţii sale veşnice
câteva poeme
de împlinit
sufletul