Revista Luceafărul

Meniu



Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 9 → 2017

Mariana ADĂSCĂLIȚEI: E satul tot mai trist

Mariana ADĂSCĂLIȚEI

 

E satul tot mai trist

 

În satul tot mai trist…
Or să mă-ntrebe ploile de tine.
Tătucă!… ce mă fac și ce le spun?
Că-n zi de primăvară și Lumină,
Tu ai plecat de-a pururi pe alt drum.

Or să mă-ntrebe țarina, izvorul
Și fluierul cu care tu jeleai…
Ce să le spun?… că-n ziua Învierii,
Tu ai plecat cu Îngerii în Rai.

Or să mă-ntrebe dealul tău, și via,
Cărarea, și pădurea, și Holmul…
Tătucă!… cum să le spun c-ai plecat…
În cimitir îți dormi de-acuma somnul.

Or să mă-ntrebe oamenii de tine,
Și strana, și biserica din sat,
Și rândunelele din cuibul de sub streșini…
Tătucă!… cum să le spun c-ai plecat.

O să mă-ntrebe via de pe coastă…
De ce nu vii, că a-nverzit de-acum,
Și megieșii… și salcâmii, tată!
Eu ce să mă fac, tătucă, ce le spun?

Că dorul te-a răpus, un dor prea mare
Și mama te-aștepta să-i spui de noi,
Dar mult mi-e teamă, tată, mult mi-e teamă!
Că nu mai vii nici tu, nicicând, ”napoi…

Or să mă-ntrebe ploile de tine…
Ce să le spun?… tăicuță! Eu nu știu…
În urmă-s lacrimi, doruri și-o poveste
În satul tot mai trist… și mai pustiu…

 



Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2017 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5