MIHAI EMINESCU
OMAGIU

Venit, în prea albul lumini din zăpadă,
Cu sufletul legat de sentimente
Şi-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă
Pe caldele nelinişti transparente

Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară,
În inima ascunsă-n poezie
Vibra melodios şi blând ca o vioară
Cânta realitatea-n fantezie…

Rostogolea, cu foc, strofele muzicale
Deschizând toate porţile iubirii
Printre clipe solemne, clipe ideale,
Cu o inteligenţă-a nemuririi.

……………………………..

Eşti stea în constelaţia albastră!
Ai prins istoria şi doina în grai străbun
Cu faima ta în conştiinţa noastră
Domnule Eminescu,poet măreţ şi bun!

MIHAI EMINESCU

De-o veşnică iubire erai dornic…
Pasărea morţii duhul ţi-a oprit,
S-au răstignit limbile pe ceasornic
Oprindu-ţi-se versul păstorit.

Simţim cum umbra-ţi vine de departe!
Tânăr curmat…o, câte-ai fi vrut scrie…
Zvoneşte clipa, azi, un vers prin moarte:
Azi eşti statuie , mândră poezie.

Te-ai rupt de tristeţe şi bucurie!
Scrisul tău curge pe rănile iubirii
Cu tâlcul lui clădit, aşa…să fie,
S-aline durerea omenirii.

Din petale, ianuar, ţi-a-mpletit cununi!
Prin cântul versului îţi ducem dorul.
Eşti astrul nostru şi-al întregii lumi
Tu eşti: Trecutul,prezentul,viitorul!
Lia Ruse