Şi mămăliga europeană poate să explodeze!

Atunci când a început exodul îngăduit – ba chiar provocat – al refugiaţilor spre Europa, m-am tot întrebat şi eu ca şi atâţia alţii, ce va fi fiind în planul celor ce au conceput această acţiune atât de riscantă. Desigur că prima explicaţie izvorâtă din bună credinţă a fost compasiunea faţă de bieţii oameni din acele ţări asiatice, greu încercate de bombardamente şi pericole majore, faţă de care umanisul elementar al europenilor civilizaţi se manifesta ca atare. […] /
Cunoscând destul de bine viaţa din Germania, de pildă, m-am mirat cum, doamne, se vor fi îmbucând deprinderile şi modul de viaţă de acolo cu cele ale populaţiei invadatoare. Căci germanii sunt oameni extrem de cumpătaţi, de ordonaţi, de calculaţi în toate, campioni ai aplicării regulilor în orice domeniu şi aspect de viaţă, cât de mic, care este structurat şi organizat prin reglementări îndelung gândite şi bine stabilite şi apoi impecabil respectate, fără rabat. Mai degrabă ar fi fost posibil să se adapteze la noi nişte noi veniţi, în lipsa unei asemenea domnii a regulilor şi în deplinul relief accidentat al existenţei noastre. Dar iată că slăbiciunile noastre au acţionat spre norocul nostru căci celebra aserţiune eminesciană „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul” a funcţionat ca un vaccin în calea îmbolnăvirii societăţii româneşti cu maladia invaziei asiatice care, deşi cică formată din oameni disperaţi, s-au dovedit a avea un standard ridicat de pretenţii şi nu acceptă să ajungă într-o ţară săracă şi nedezvoltată ca a noastră, iar atunci când ajung din greşeală aici, încep să plângă disperaţi şi să se ceară la Mama Merkel, aşa precum arată clipul viral de pe internet.[…]/
Dincolo de toate, se ridică o concluzie gravă, aceea că oamenii politici şi liderii ţărilor nu pot la nesfîrşit să ia decizii după capul şi interesul lor, în numele şi pentru viaţa popoarelor lor, oricât de ordonate sau docile ar fi acestea, căci democraţia nu e doar o vorbă de folosinţă demagogică, ci o forţă  periculos de dezmorţit şi greu de controlat când îşi pierde răbdarea. Experienţa istorică a secolului trecut ne stă la îndemână spre bună folosinţă şi ar fi mare păcat şi pericol să nu se ţină de loc cont de învăţăturile